CSJ. Decizia nr. 429/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si proces-verbal D.R.V.Galati. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 429/2003
Dosar nr. 1993/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 martie 2002, reclamantele S.N.Tc. R. SA şi S.N.Tc. R. SA – Direcţia de Telecomunicaţii Buzău, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Galaţi:
- suspendarea executării deciziei nr. 182 din 25 februarie 2002, emisă de primul pârât;
- anularea sus-menţionatei decizii, a procesului-verbal de control nr. 220/891 din 28 ianuarie 2002, întocmit de ultima pârâtă, ca şi a proceselor-verbale nr. 3835 din 14 februarie 2002 şi nr. 4903 din 28 februarie 2002, prin care s-au calculat majorări de întârziere şi penalităţi, la sumele stabilite prin procesul-verbal de control.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, în mod nelegal, pârâtele au stabilit şi menţinut în sarcina lor, obligaţia de plată a unei diferenţe de impozit pe profit şi T.V.A., în sumă de 10.558.156.753 lei, precum şi a 16.841.529.337 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A.
Impunerea este incorectă, provenind dintr-o diferenţă de curs de schimb valutar între moneda coreeană KRW şi leul românesc. Astfel, urmare a derulării unui proiect de modificare a telecomunicaţiilor în judeţul Buzău, rezultat al unor înţelegeri guvernamentale româno-coreene, s-au derulat un număr de 89 de importuri definitive de echipamente de telecomunicaţii, de la firma din Republica Coreea, cu plata în moneda coreeană KRW. Întrucât această monedă nu era inclusă în lista cursurilor de referinţă publicate de Banca Naţională a României, în vederea stabilirii valorii în vamă a mărfurilor importate, s-a determinat cursul de schimb KRW/LEU, utilizând cursul de schimb KRW/dolari SUA, transmis de B.P. SA şi cursul de schimb ROL/dolari SUA, comunicat de Banca Naţională a României, aferent datelor la care s-au realizat importurile.
La controlul efectuat, organele vamale au reţinut că valoarea în vamă a mărfurilor a fost eronat stabilită prin metoda sus menţionată şi au calculat în sarcina sa, obligaţiile fiscale contestate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 483 din 8 mai 2002, a admis acţiunea, a anulat Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 183/2002 şi procesul-verbal de control nr. 220/891 din 28 ianuarie 2002, emis de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Galaţi, precum şi procesul-verbal de control nr. 3835 din 14 februarie 2002 şi nr. 4903 din 28 februarie 2002.
Motivându-şi soluţia, prima instanţă a reţinut că reclamanta a folosit cotaţia comunicată oficial de bănci autorizate, modificarea ulterioară a poziţiei celor două bănci nefiindu-i imputabilă societăţii.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, în termen legal, atât pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, cât şi pârâta Direcţia Generală a Vămilor.
În susţinerea recursurilor, pârâţii au învederat, în esenţă, nelegalitatea sentinţei, instanţa încălcând dispoziţiile art. 3 lit. s) din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României şi ale art. 40 din HG nr. 626/1997, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României.
În plus, recurenta pârâtă Direcţia Generală a Vămilor a criticat hotărârea instanţei fondului, şi pentru motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătând că aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii.
Analizând motivele de casare invocate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile normative incidente, se constată că recursurile sunt nefondate.
Judecând fondul pricinii şi pronunţând sentinţa atacată, instanţa de fond nu a încălcat nici dispoziţiile Codului vamal şi nici pe cele ale Regulamentului de aplicare a acestuia.
Într-adevăr, completând declaraţia vamală, societatea intimată-reclamantă şi-a asumat responsabilitatea pentru corecta declarare a valorii în vamă, însoţind-o de documentele justificative cerute de lege.
Intimata-reclamantă a utilizat pentru completarea declaraţiei vamale şi stabilirea valorii mărfii în vamă, relaţiile comunicate de către B.P. SA, printr-o adresă din 16 martie 1999, care stabilea o paritate de 1690 KRW pentru 1 dolar SUA.
Faptul că, la doi ani după aceea, prin adresa nr. 501/50 dn 9 ianuarie 2002, aceiaşi bancă transmite o altă cotaţie KRW/dolar SUA, determină aprecierea că declaraţia vamală ar cuprinde date inexacte şi că valoarea declarată în vamă s-ar fi stabilit incorect.
Este de reţinut în acest sens că şi în faţa instanţei de control judiciar, Banca Naţională a României a avut - faţă de problema cotaţiei monedei coreene în raport cu ROL şi dolarul SUA - o poziţie evazivă.
Astfel, în adresa nr. V/8629 din 2 decembrie 2002, comunicată acestei Curţi, Banca Naţională a României preciza că nu-şi poate exprima punctul de vedere cu privire la modul în care B.P. SA a determinat cursul dolar SUA/KRW, „acesteia revenindu-i întreaga răspundere pentru datele comunicate clienţilor săi şi pentru sursele utlizate".
Prin urmare, datele comunicate în prima adresă de către B.P. SA nu puteau fi cenzurate de societatea intimată, care le-a utilizat ca pe nişte relaţii oficiale, transmise de o instituţie competentă.
Revenirea ulterioară asupra acestor relaţii nu numai că nu îi este imputabilă intimatei, dar nici nu se pot reţine ca fiind corecte, datele din a doua adresă, întrucât nu există nici un criteriu legal, obiectiv de apreciere a acestora.
Aşadar, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu se poate angaja răspunderea reclamantei, urmare a unor fluctuaţii de cotaţii valutare, comunicate la interval de timp de aceiaşi instituţie bancară.
Nu poate fi reţinut ca fondat, nici motivul de casare privind invocarea unor motive străine de natura pricinii, în considerentele sentinţei.
Este de necontestat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, autoritatea vamală poate lua măsuri de completare a taxelor vamale în cazul în care constată că, datorită unor date cuprinse în declaraţia vamală, s-au încălcat reglementările legale.
Apreciind că datele comunicate prima dată de bancă şi folosite la completarea declaraţiei vamale sunt mai veridice decât cele ulterioare şi că acestea nu puteau reveni asupra afirmaţiilor dovedite, instanţa nu a reţinut un motiv străin de natura pricinii, întrucât tocmai corectitudinea acestor relaţii e în discuţie.
Având în vedere că instanţa de fond a pronunţat o soluţie, reţinând exact situaţia de fapt dedusă judecăţii şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente, sentinţa se priveşte ca legală şi temeinică, urmând ca, în considerarea dispoziţiilor art. 312 teza I C. proc. civ., Curtea să respingă recusurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Vămilor şi Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 438 din 8 mai 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4289/2003. Contencios.. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 4290/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... → |
|---|
