ICCJ. Decizia nr. 4290/2003. Contencios. Anulare Hotarâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4290/2003
Dosar nr. 1282/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 noiembrie 2001, reclamanta SC R. SRL Braşov a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Controlului Fiscal Braşov, anularea pct. 1 din Decizia nr. 1741 din 29 octombrie 2001 emisă de primul pârât, admiterea contestaţiei sale, împotriva procesului-verbal nr. 2455 din 12 iulie 2001 încheiat de organele de control ale Direcţiei de Control Fiscal Braşov, pentru suma de 1.702.485.484 lei, anularea acestui act de control şi exonerarea sa de plata acestei sume, reprezentând T.V.A. şi penalităţi aferente, precum şi obligarea celei de-a doua pârâte la restituirea acestei sume.
În motivarea acţiunii, se arată că în mod greşit organul de control a apreciat că nu poate beneficia de deducerea T.V.A. pentru imobilul situat în Braşov, cumpărat de Primăria municipiului Braşov, faţă de care reclamanta a avut calitatea de mandatar în contractul de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ ,prin sentinţa nr. 17/F din 18 februarie 2002, a respins acţiunea, apreciind că reclamanta era obligată să justifice că bunul cumpărat este destinat nevoilor firmei şi este proprietatea acesteia, precum şi destinaţia acestui bun.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC R. SRL Braşov, susţinând în esenţă că a îndeplinit cerinţele art. 19 din OUG nr. 17/2000, dovedind că preţul imobilului, de 7.400.000.000 lei, a fost achitat din vânzarea spaţiilor comerciale, în conformitate cu HG nr. 389/1996 şi HG nr. 805/1998, iar T.V.A. de 1.406.000.000 lei, a fost achitată din fondurile proprii ale SC R. SRL.
Cu privire la corespunderea imobilului, nevoilor firmei, se arată că acesta a fost achiziţionat când era un cămin de nefamilişti şi transformat în locuinţe sociale, ce urmează a fi repartizate de Consiliul Local Braşov, persoanelor cu venituri mici sau altor persoane defavorizate, SC R. administrând aceste imobile.
Recursul este fondat.
La data de 25 iulie 2000, sub nr. 856, între Primăria municipiului Braşov şi SC S.C. SA s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a căminului de nefamilişti, situat în Braşov.
Dispoziţiile art. 19 din OUG nr. 17/2000 prevăd că „pentru efectuarea dreptului de deducere a T.V.A. eferentă intrărilor, contribuabilii sunt obligaţi:
a) să justifice suma taxei, prin documente întocmite conform legii, ca plătitori de T.V.A.;
b) să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei şi sunt proprietatea acesteia.
Prin sentinţa atacată se reţine că reclamanta nu a făcut dovada proprietăţii imobilului şi că acesta ar corespunde nevoilor firmei. În ce priveşte primul aspect, reclamanta-recurentă a menţionat că imobilul în cauză se află în proprietatea municipiului Braşov.
Un aspect care, însă, nu a fost examinat de instanţa de fond, îl reprezintă sursele de finanţare din care a fost achiziţionat acest imobil. Suma de 8.806.000.000 lei înscrisă pe factura BVACA nr. 0360719, a fost plătită astfel: 7.400.000.000 lei au fost achitaţi din vânzarea spaţiilor comerciale în conformitate cu HG nr. 389/1996 şi HG nr. 805/1998, iar T.V.A. de 1.406.000.000 lei, a fost achitată din fondurile proprii ale SC R. SRL.
Prima instanţă a analizat superficial raportul juridic generat de încheierea contractului de vânzare-cumpărare arătat. Astfel, trebuie observat că plata preţului nu a fost făcută de drept de SC R. SRL Braşov, ci doar în fapt, această societate plătind SC S.C. SA, sumele obţinute din vânzarea spaţiilor comerciale, sume ce se fac venit la bugetul local. În acest sens a fost depusă la dosarul cauzei, balanţa de verificare analitică pe luna decembrie 2000. Analizând această balanţă, rezultă că în contul nr. 118/06 au fost depozitate sumele obţinute din vânzarea spaţiilor cu altă destinaţie, iar la nr. 118/07 au acumulate alte fonduri dep. vz. SAD.
Toate aceste fonduri reprezintă surse de finanţare din vânzarea spaţiilor cu altă destinaţie şi utilizate pentru achiziţionarea imobilelor situate în Braşov. Între aceste sume cumulate şi contravaloarea imobilului, de 8.806.000.000 lei, există o diferenţă care a fost achitată din fondurile proprii ale SC R. SRL, diferenţă ce reprezintă T.V.A. aferentă contractelor de vânzare-cumpărare.
În concluzie, preţul s-a plătit din sumele cuvenite bugetului local. Deci cel care a plătit preţul este chiar proprietarul bunului. SC R. SRL a efectuat în fapt plata, în calitate de mandatar, aspect menţionat în contractul de vânzare-cumpărare. În aceste condiţii, prin plata T.V.A. efectuată din fondurile proprii ale mandatarului, s-a realizat o plată nedatorată, întrucât autorităţile administrative nu sunt plătitoare de T.V.A.
Privitor la susţinerea instanţei de fond potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada că bunurile sunt destinate nevoilor firmei, se constată că şi aceasta nu este fondată.
Prin Hotărârea Consiliului Local Braşov, nr. 289/1998, s-a dispus reorganizarea R.A. R. Braşov în SC R. SRL Braşov, asociatul unic al acesteia devenind Consiliul Local Braşov. Hotărârea a stabilit obiectul de activitate al acestei societăţi, în efectuarea de tranzacţii imobiliare, administrarea fondului locativ şi a spaţiilor cu altă destinaţie.
În aceste condiţii, imobilul cumpărat corespundea nevoilor firmei.
Având în vedere cele mai sus arătate, se va admite recursul reclamantei, se va modifica sentinţa atacată şi în fond, se va admite acţiunea formulată de aceasta.
Se va anula pct. 1 din Decizia nr. 1741/2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi procesul-verbal nr. 2455/2001 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, pentru suma de 1.702.485.484 lei, reprezentând T.V.A. şi majorările de întârziere aferente.
Se va exonera reclamanta de plata acestei sume, pe care pârâţii vor fi obligaţi să i-o restituie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SRL, Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 17/F din 18 februarie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de SC R. SRL Braşov.
Anulează pct. 1 din Decizia nr. 1741/2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi procesul-verbal nr. 2455 din 2001, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, pentru suma de 1.702.485.484 lei reprezentând T.V.A. şi majorări de întârziere aferente.
Exonerează reclamanta de plata acestei sume şi obligă pârâţii să restituie reclamantei suma achitată cu acest titlu.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 429/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si... | ICCJ. Decizia nr. 4293/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
