ICCJ. Decizia nr. 4299/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4299/2003
Dosar nr. 2656/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 martie 2003, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 688/2002 emisă de pârâtă, în ceea ce priveşte data acordării drepturilor ce i se cuvin, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea contestată, i s-au acordat drepturile prevăzute de actul normativ indicat, de la data de 1 septembrie 2002, deşi era îndreptăţită să le primească începând cu 1 aprilie 2001.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 83/F din 22 aprilie 2003, a respins ca tardiv formulată acţiunea, reţinând că a fost introdusă peste termenul legal, faţă de comunicarea la 18 decembrie 2002, a actului administrativ atacat şi de dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B.M.
Recurenta a solicitat casarea hotărârii judecătoreşti, pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile din acţiune şi precizând, în esenţă, că actul administrativ i-a fost comunicat la data de 6 februarie 2003, la 20 decembrie 2002 receptând doar o informaţie neoficială, fără a cunoaşte conţinutul actului.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, termenul de formulare a contestaţiei împotriva hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, este de 30 de zile de la comunicarea acestei hotărâri.
Or, aşa cum, în mod corect, a reţinut prima instanţă, din declaraţia olografă a recurentei-reclamante, reiese cu claritate că a primit hotărârea nr. 688 din 10 decembrie 2002, la data de 20 decembrie 2002, hotărâre pe care nu o contestă, solicitând punerea ei în aplicare.
În raport cu actele depuse şi cu reglementările legale incidente, prima instanţă a făcut corect aplicarea sancţiunii decăderii prevăzută de dispoziţiile art. 103 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din acelaşi Cod, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.M., împotriva sentinţei civile nr. 83/F din 22 aprilie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4294/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 430/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
