ICCJ. Decizia nr. 4308/2003. Contencios. Recurs nelegalitatea Hotarârii Guvernului. Recurs

Decizii CSJ 2003 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 4308/2003

Dosar nr. 669/2002

Şedinţa publică din 2 decembrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 20/2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în fond după casare, cu trimitere spre rejudecare, potrivit deciziei civile nr. 3312/2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii Consiliul Local al municipiului Slobozia şi Primăria municipiului Slobozia, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenienţii Ministerul Finanţelor Publice, Oficiul Concurenţei şi Consiliul Local Ţăndărei.

Prin acţiunea introductivă de instanţa, care a parcurs mai multe faze procesuale, reclamanţii au solicitat să se constate nelegalitatea HG nr. 149/1999 şi HG nr. 386/1999, pentru modificarea art. 1 din HG nr. 239/1997, privind stabilirea nivelului maxim al preţului, la care energia electrică poate fi livrată populaţiei şi să fie obligat pârâtul la restituirea sumei de 3.860.734.682 lei reprezentând c/va. subvenţiei la energia termică.

Instanţa de rejudecare, pentru a pronunţa soluţia de respingere a acţiunii, a reţinut, în esenţă, că actele contestate sunt legale şi că reclamanţii nu au în concret un drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat.

Împotriva sentinţei civile nr. 20/2002 a formulat recurs reclamantul Consiliul Local al municipiului Slobozia.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că prin actele contestate, a fost obligat să achite din surse proprii, subvenţia la energia termică pe perioada în care două hotărâri au fost în vigoare, deşi Legea nr. 36/1999 a Bugetului de Stat pe 1999, prevede că subvenţia generalizată se suportă de Guvern.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:

HG nr. 149/1999 şi HG nr. 386/1999, ambele contestate de recurent, au modificat succesiv HG nr. 239/1997, privind stabilirea nivelului maxim al preţului la care energia termică poate fi livrată populaţiei. Această din urmă hotărâre a fost emisă în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 – Legea concurenţei, în scopul protejării populaţiei de efectele creşterii preţului energiei termice, în condiţiile în care pe piaţa specifică nu există concurenţă.

Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 „În sectoarele economice sau pe pieţele unde concurenţa este exclusă sau substanţial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită existenţei unei poziţii de monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să instituie forme corespunzătoare de control al preţului pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi prelungit succesiv pe durate de câte cel mult 1 an…".

Rezultă aşadar că cele două hotărâri contestate au ca bază legală HG nr. 239/1997, această din urmă hotărâre nefiind, însă, contestată de recurentul-reclamant.

Emisă în condiţiile art. 4 din Legea nr. 21/1996, mai sus enunţate, ulterior respectiv la 29 octombrie 1999, HG nr. 239/1997, cu modificările aduse prin HG nr. 149/1999 şi HG nr. 386/1999, a fost abrogată prin HG nr. 879/1999.

Aşa fiind, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că pe perioada cât au fost în vigoare, actele contestate nu vatămă un drept concret recunoscut de lege, recurentului, baza lor legală fiind HG nr. 239/1997, care după cum s-a arătat, nu a fost contestată.

În consecinţă, având în vedere cele mai sus reţinute, precum şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat, soluţia pronunţată fiind legală şi în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Slobozia, împotriva sentinţei civile nr. 20 din 10 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.

← ICCJ. Decizia nr. 4306/2003. Contencios. Conflict negativ de...  ICCJ. Decizia nr. 431/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4308/2003. Contencios. Recurs nelegalitatea Hotarârii Guvernului. Recurs