ICCJ. Decizia nr. 4344/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4344/2003
Dosar nr. 2669/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 iunie 2003, Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 652 din 22 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că deşi Legea nr. 189/2000, în art. 1 şi 2, prevede expres şi limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, instanţa de fond a admis fără temei legal, cererea reclamantului.
Astfel, se arată că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, deci reclamantul-intimat în cauză, nu şi-a schimbat „domiciliul" din cauza persecuţiilor etnice, astfel încât cererea sa ar fi trebuit să fie respinsă.
Se mai arată că invocarea de către instanţă, a dispoziţiilor art. 100 C. fam. şi a art. 14 alin. (1) şi (8) din Decretul nr. 31/1954, nu are nici o legătură cu cauza.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
La 22 mai 2003, Curtea de Apel Cluj a pronunţat sentinţa nr. 652, prin care a admis acţiunea formulată de reclamantul V.A., împotriva Casei Judeţene de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 8588 din 18 martie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască petentului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în perioada 1 august 1943 – 6 martie 1945 şi să-i acorde indemnizaţia, începând cu 1 aprilie 2003.
Instanţa de fond a reţinut că prin OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi prin HG nr. 127/2002, s-au prevăzut drepturi băneşti de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situaţia de refugiat, din cauza persecuţiilor din motive etnice.
Instanţa de fond a reţinut că din probele cauzei rezultă că reclamantul s-a născut în perioada în care părinţii s-au aflat în refugiu, respectiv la 1 august 1943, în localitatea Abrud.
S-a constatat că reclamantul are acelaşi statut juridic, ca şi părinţii săi, respectiv statutul de refugiat, în considerarea dispoziţiilor art. 100 C. fam. şi a art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954.
Curtea de apel a reţinut că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu, decât cel al părinţilor săi, iar în raport cu vârsta reclamantului, era exclusă şi manifestarea de voinţă a acestuia în sensul alegerii unui alt domiciliu (art. 8 din Decretul nr. 31/1954).
Hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel încât recursul va fi respins.
Este cert caracterul obligatoriu al Legii nr. 189/2000, precum şi faptul că minorii născuţi de părinţii refugiaţi din cauza persecuţiilor etnice, au acelaşi statut juridic, ca şi părinţii lor şi le este aplicabilă Legea nr. 189/2000.
În aceste condiţii este ilegal şi artificial, nerecunoaşterea apărării dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, şi copiilor născuţi din părinţii refugiaţi din motive etnice, ceea ce este esenţial şi de esenţa legii fiind constatarea refugiului din cauza persecuţiilor etnice, în perioada prevăzută de lege.
Nu se poate susţine că părinţii au suferit privaţiuni, lipsuri din cauza refugiului, iar minorii, nu.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 652 din 22 mai 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 424/2003. Contencios. Refuz raspuns prin... | ICCJ. Decizia nr. 4348/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
