CSJ. Decizia nr. 414/2003. Contencios. Recurs anulare decizie C.N.A. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 414/2003
Dosar nr. 534/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 iulie 2001, reclamanta SC K.E. SRL, Sovata, reprezentată de administratorii F.M. şi F.Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., anularea deciziei din 8 mai 2001 şi a deciziei din 12 iunie 2001, privind neacordarea unei licenţe de emisie, în urma participării la concursul din 8 mai 2001 şi obligarea pârâtului să emită licenţă de emisie.
În susţinerea cererii sale, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins nemotivat, solicitarea privind acordarea licenţei de emisie, deşi era îndreptăţită să o obţină.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 337 din 4 decembrie 2001, a respins acţiunea.
Motivându-şi soluţia, prima instanţă a reţinut că Decizia C.N.A. este legală şi temeinică, în raport cu circumstanţele de la data adoptării ei.
Astfel, faptul că administratorul societăţii, F.Z. a fost scos de sub urmărire penală, privind comiterea infracţiunii prevăzută de art. 38 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 48/1992, stabilindu-se prin rezoluţie a parchetului, că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nu este de natură să determine anularea deciziei de retragere a licenţei de emisie, întrucât fapta de difuzare a programelor fără licenţă a existat şi a continuat şi după retragerea licenţei.
Curtea de apel a apreciat că atâta timp, cât C.N.A. a hotărât retragerea licenţei de emisie, ca urmare a încălcării unor obligaţii legale de către societatea reclamantă, ar fi cel puţin bizar ca acelaşi organ administrativ să emită o nouă licenţă, mai ales că după retragerea licenţei, conduita reclamantei nu s-a schimbat, difuzarea programelor continuând, ca şi cum ar fi fost autorizată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC K.E. SRL, Sovata.
Ca motiv de recurs, reclamanta a reiterat susţinerile din acţiune, precizând că organul administrativ i-a respins solicitarea fără un motiv consistent, deoarece trebuie făcută distincţie între persoana juridică şi persoanele fizice, care o constituie. Chiar dacă unul dintre administratori a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 38 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 48/1992, parchetul a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, iar al doilea nu a fost întrunit pentru nici o faptă.
Analizând motivele invocate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor expune în continuare.
Într-adevăr, aşa după cum corect a reţinut instanţa fondului, refuzul intimatului-pârât de acordare a licenţei de emisie, în favoarea recurentei-reclamante, nu poate fi privit ca neîntemeiat, întrucât la momentul respectiv, circumstanţele justificau o asemenea măsură.
Independent de existenţa sau inexistenţa unor sancţiuni penale aplicate administratorilor societăţii recurente, pentru încălcarea Legii audiovizualului, rămâne fapta necontestată a persoanei juridice, de difuzare a programelor fără licenţă, chiar şi după retragerea licenţei de către autoritatea publică abilitată şi care dovedeşte ignorarea de către recurentă, a dispoziţiilor legale în materie.
Mai mult decât atât, potrivit noilor reglementări legale privind audiovizualul, respectiv în noua Lege – în vigoare – nr. 504/2002, distribuitorilor de televiziune prin cablu nu li se mai acordă licenţa de emisie, fiind expres abrogată Legea nr. 48/1992.
Întrucât noua lege nu mai dispune în acest sens, iar prevederile normative anterioare au fost abrogate, cererea recurentei reclamante nu poate fi admisă.
Ca atare, ţinând cont că instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a pronunţat o hotărâre conformă dispoziţiilor legale, sentinţa atacată se priveşte ca legală şi temeinică şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC K.E. SRL Sovata, împotriva sentinţei civile nr. 337 din 4 decembrie 2001, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4139/2003. Contencios. La declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 4140/2003. Contencios. Refuzul nejustificat al... → |
|---|
