ICCJ. Decizia nr. 4453/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4453/2003
Dosar nr. 2766/2003
Şedinţa publică din 5 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 septembrie 2003, reclamantul M.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 4919 din 11 aprilie 2003 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl său, lucrător C.F.R., a fost obligat să se mute în cantonul MAV com. Koba, aflat pe teritoriul ungar şi împreună cu el toată familia, fiindu-le interzisă folosirea limbii române.
Prin sentinţa civilă nr. 246 din 9 iunie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, constituind o modalitate de persecuţie etnică, chiar dacă aceasta a fost determinată de schimbarea locului de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, care a susţinut că transferul în interesul serviciului, la staţiile Căilor Ferate din Ungaria, nu reprezintă o persecuţie etnică, persoana în cauză nefiind obligată să accepte.
Recursul nu este fondat.
Prin dispoziţiile OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, legiuitorul a înţeles să instituie o reparaţie patrimonială în favoarea persoanelor, cetăţeni români care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, printre care se enumeră şi strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din probele administrate în cauză a rezultat că tatăl reclamantului, M.M., lucrător C.F.R., după momentul ocupării Ardealului de Nord, a fost obligat să-şi părăsească domiciliul, oraşul Carei şi locul de muncă şi să lucreze în cadrul Căilor Ferate Maghiare, în localitatea Koba. Împreună cu el s-a aflat întreaga familie care, altfel, ar fi fost lipsită de mijloace de subzistenţă.
Nu numai că plecarea din localitatea de domiciliu s-a făcut forţat, alternativa fiind eventuala refugiere în teritoriul românesc, neocupat, dar această măsură a privit exclusiv populaţia română din Ardealul de Nord, ceea ce denotă cu evidenţă, caracterul etnic.
Astfel fiind, în mod legal şi temeinic, instanţa fondului a reţinut incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, fiind făcută dovada persecuţiei entice, prin mutarea forţată. Că este aşa, o dovedeşte în plus revenirea în ţară a întregii familii, în anul 1945, o dată cu retrocedarea teritoriilor româneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 246 CA - P din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 445/2003. Contencios. Anulare decizie emisa de... | ICCJ. Decizia nr. 4461/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
