ICCJ. Decizia nr. 4588/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4588/2003
Dosar nr. 3894/200.
Şedinţa publică din 11 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 3358 pronunţată la data de 19 septembrie 2003 în dosarul nr. 5146/CA/2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, judecând ca instanţă de contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta S.C. Y.F. SRL Bacău, în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că reclamanta, prin acţiunea formulată, a cerut obligarea autorităţii administrative-primarul general să dispună scoaterea la licitaţie publică a terenului în suprafaţă de 2030 mp situat în Bucureşti, susţinând că, deşi prin hotărârea nr. 216 din 17 octombrie 2002 adoptată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti s-a dispus concesionarea terenului respectiv pentru o perioadă de 49 de ani, primarul general a refuzat nejustificat să pună în aplicare această hotărâre, deşi a făcut demersuri pentru acest lucru.
Respingând acţiunea ca inadmisibilă, instanţa de fond a motivat că actul de punere în aplicare a hotărârii nr. 216 din 17 octombrie 2002 este un act de gestiune care, potrivit prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, este exceptat de la controlul de legalitate al instanţei de contencios, astfel că instanţa nu va putea să dispună obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act de gestiune.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs societatea comercială reclamantă susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca urmare a aplicării greşite a prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, instanţa de fond a motivat că potrivit prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, nu pot fi atacate în faţa instanţei de contencios administrativ actele de gestiune săvârşite de stat în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului, astfel că o autoritate publică nu poate fi obligată să emită un act de gestiune.
Dar, tribunalul a aplicat aceste prevederi legale în mod greşit în raport cu obiectul acţiunii.
Este necontestat că obiectul acţiunii cu care a fost învestită instanţa de fond are ca temei de fapt refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a emite actul administrativ pretins de reclamant, iar ca temei de drept prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, aşa cum s-a precizat în acţiune şi cum a reţinut în mod corect şi tribunalul.
Or, în raport de obiectul acţiunii, aplicarea prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 apare ca fiind greşită, instanţa de fond fiind datoare să verifice dacă există a existat un refuz nejustificat din partea autorităţii pârâte şi, respectiv, dacă reclamanta este titulara unui drept recunoscut de lege, care să-i fi fost vătămat prin refuzul nejustificat respectiv.
Astfel fiind, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza pentru rejudecare, potrivit dezlegărilor date mai sus, urmând ca celelalte susţineri făcute în recurs să fie verificate ca susţineri de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.C. Y.F. SRL Bacău, împotriva sentinţei civile nr. 3358 din 19 septembrie 2003 a Tribunalul Bacău, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4584/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 459/2003. Contencios. împotriva Hotarârii... → |
|---|
