CSJ. Decizia nr. 516/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 516/2003
Dosar nr. 2135/2002
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2002, la Curtea de Apel Timişoara, U.A.R. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 220 din 28 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii atacate, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a primit acţiunea petentului M.H., întrucât cererea era tardiv formulată şi pe de altă parte, întrucât legea s-a schimbat faţă de momentul depunerii cererii de primire în avocatură, cu scutire de examen, petentul nu poate să invoce acest beneficiu al scutirii de examen.
Sentinţa instanţei de fond a fost atacată şi de Baroul Caraş-Severin, care a formulat aceleaşi motive de recurs.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 220 din 28 iunie 2002, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul M.H., împotriva pârâţilor U.A.R. şi Baroul de Avocaţi Caraş-Severin şi a anulat ca nelegale, deciziile nr. 1056 din 13 iunie 2001 şi nr. 8508 din 15 decembrie 2001, emise de U.A.R. şi a obligat pârâţii să primească pe reclamant, în profesia de avocat, conform art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 (M. Of. nr. 116/06.09.1995), în Baroul Caraş-Severin.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul este absolvent al facultăţii de drept, a promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2000 şi de la data de 21 decembrie 2000, a formulat cerere la Baroul Caraş-Severin, pentru a fi primit în avocatură, cu scutire de examen, în temeiul art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, nemodificată.
Prin deciziile nr. 1056 din 13 iunie 2001 şi nr. 8508 din 15 decembrie 2001, emise de Comisia Permanentă şi respectiv, Consiliul U.A.R., cererea petentului a fost respinsă.
În mod corect, instanţa de fond, reţinând că prin art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, s-a prevăzut dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, pentru licenţiatul în drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licenţă, a solicitat înscrierea ca avocat stagiar şi cum Legea nr. 231/2000, ce a modificat Legea nr. 51/1995, ce înlătura dreptul sus citat, de care s-a prevalat reclamantul, a intrat în vigoare în 30 de zile de la publicare (deci începând cu data de 7 ianuarie 2001), a admis acţiunea.
Deci, actele administrative emise cu încălcarea dreptului prevăzut de lege pentru reclamant, au fost anulate.
Recursurile formulate sunt neîntemeiate şi vor fi respinse, întrucât hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Astfel, instanţa de fond în raport cu actele cauzei, a reţinut în mod corect că acţiunea a fost formulată în termen, în raport cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990. Decizia nr. 8508 din 15 decembrie 2001, emisă de Consiliul Uniunii, a fost comunicată reclamantului, la 26 februarie 2002, iar acţiunea în contencios administrativ a fost promovată la Tribunalul Caraş-Severin, la data de 3 ianuarie 2002, deci înainte de împlinirea termenului de 30 zile de la comunicarea actului administrativ, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe de altă parte, în mod corect instanţa de fond a reţinut că legea aplicabilă la data de 21 decembrie 2000, când a formulat reclamantul cererea de primire în avocatură, a fost Legea nr. 51/1995, nemodificată şi care în art. 14 alin. (2) lit. b), prevedea dreptul de primire în profesia de avocat, fără examen.
Rezultă, deci, că hotărârea atacată în mod corect a reţinut că actele administrative atacate au vătămat pe reclamant, astfel încât recursurile declarate fiind neîntemeiate, vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de U.A.R. şi Baroul Caraş-Severin, împotriva sentinţei civile nr. 220 din 28 iunie 2002, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 515/2003. Contencios. La conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 519/2003. Contencios → |
|---|
