CSJ. Decizia nr. 515/2003. Contencios. La conflict negativ de competenta (anulare decizie D.G.F.P. Timis si acte vamale). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 515/2003
Dosar nr. 2134/2002
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC D.T. SRL Lugoj, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Interior Lugoj, a solicitat anularea deciziei nr. 191 din 30 august 2001, emisă de prima pârâtă şi a actelor constatatoare nr. 7629, nr. 7613, nr. 7622 şi nr. 7623 din 30 iulie 2001, acte prin care a fost obligată la plata unor majorări de întârziere datorate pentru aşa-zisă neplată la termen, a taxelor vamale datorate statului pe perioada 1997 – 2000.
Tribunalul Timiş, secţia comercială, prin sentinţa nr. 65/CA din 15 februarie 2002, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei, în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie contestarea majorărilor stabilite prin acte de constatare, titlu executoriu, în conformitate cu art. 1 din OUG nr. 13/2001 şi art. 76 din OG nr. 11/1996.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa nr. 9238 din 21 mai 2002, a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ, reţinând că obiectul acţiunii îl constituie anularea actului administrativ - Decizia nr. 191/2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Curtea de Apel Timişoara, pentru emiterea regulatorului de compentenţă.
Prin sentinţa nr. 205 din 25 iunie 2002, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a stabilit comeptenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin acţiune, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 191 din 30 august 2001 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, prin care se menţine în sarcina sa, obligaţia de a plăti statului, majorări de întârziere în sumă de 46.979.072 lei, potrivit fişelor de calcul nr. 7629, nr. 7613, nr. 7622 şi nr. 7623 din 30 iulie 2001, pentru neplata unor drepturi de import din perioada 1997 – 2000.
S-a arătat că actele încheiate de Biroul Vamal Lugoj nu constituie acte constatatoare de datorii vamale, în sensul art. 61 C. vam., ci reprezintă titluri executorii emise în temeiul OG nr. 11/1996, a căror neexecutare atrage după sine executarea silită, potrivit acestei ordonanţe, care priveşte executarea creanţelor bugetare şi care nu pot fi contestate în temeiul art. 1 alin. (1) din OUG nr. 13/2001, pentru că nu au făcut obiectul unui act de impunere vamală, în sensul dispoziţiilor legale.
S-a constatat că interpretarea prevederilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 13/2001, duce la concluzia că intră sub incidenţa acestui act normativ, numai majorările de întârziere aferente unui debit fiscal sau vamal, care este contestat de cel vătămat, după procedura prevăzută de acel act normativ şi nicidecum majorări calculate pentru debite datorate bugetului de stat, dar necontestate şi că cererea reclamantei are ca temei art. 76 alin. (1) şi (3) din OG nr. 11/1996, fiind o contestaţie la executare silită bugetară, pornită în temeiul unei somaţii încheiate în baza art. 23 alin. (2) din ordonanţă.
Considerând sentinţa netemeinică şi nelegală, SC D.T. a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş, în speţă fiind vorba de o contestaţie împotriva unor măsuri dispuse prin acte de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, procedura de soluţionare fiind prevăzută în OUG nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a formulat contestaţie la Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Interior, împotriva a patru acte constatatoare din 30 iulie 2001, emise de acest birou, prin care s-au stabilit în sarcina sa, plata unor majorări de întârziere pentru neplata la termen a taxelor vamale datorate statului în perioada 1997- 2000, în baza OUG nr. 13/2001.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, prin Decizia nr. 191 din 30 august 2001, a respins contestaţia, ca rămasă fără obiect, motivat că nu este îndreptată împotriva unui act de control sau impunere şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 76 din OG nr. 11/1996, şi nu cele ale OUG nr. 13/2001.
Acţiunea vizează anularea deciziei nr. 191/2001, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş, act administrativ supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, pentru care în speţă s-a realizat şi procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel că tribunalului îi revine competenţa de soluţionare.
În consecinţă, se va admite recursul, în baza art. 312 C. proc. civ., se va casa sentinţa atacată şi se va stabili competenţa, în favoarea Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC D.T. Lugoj, împotriva sentinţei civile nr. 205 din 25 iunie 2002, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi stabileşte competenţa de soluţionare, în favoarea Tribunalului Timiş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 513/2003. Contencios. La revizuire (refuz... | CSJ. Decizia nr. 516/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
