CSJ. Decizia nr. 527/2003. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 527/2003
Dosar nr. 242/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată la 14 septembrie 2000, T.M. a solicitat anularea deciziilor de imputare nr. 12 din 23 mai 2000 şi nr. 15 din 21 august 2000, emise de SC S. SA, prin care i s-au imputat sumele de 90.783.850 lei şi respectiv, 41.298.800 lei, contravaloare motorină constatată lipsă.
Prin sentinţa nr. 81 din 24 iulie 2001, Colegiul jurisdicţional Mehedinţi a admis în parte contestaţia, în sensul că a anulat Decizia nr. 15 din 21 august 2000, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei, formulate împotriva deciziei nr. 12 din 23 mai 2000, pe care a menţinut-o în totalitate şi a obligat SC S. SA, la 2.000.000 lei. cheltuieli de judecată, în favoarea lui T.M.
Pentru a hotărî astfel, Colegiul jurisdicţional Mehedinţi a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada răspunderii materiale a contestatorului, paguba fiind consecinţa unei defecţiuni tehnice la conducta tehnologică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional atât contestatorul T.M., cât şi SC S. SA.
În recursul său, contestatorul a criticat respingerea cererii de repunere în termen, a contestaţiei formulate împotriva deciziei nr.1 2/2000.
La rândul său, SC S. SA a susţinut ca fiind greşită, aprecierea fisurii din conducta de alimentare a motorinei, ca singura cauză a producerii pagubei, întrucât expertiza efectuată nu a putut determina momentul producerii fisurii, iar pe de altă parte, scurgerea unei cantităţi nu ar fi putut fi imediat observată.
Prin Decizia nr. 516 din 25 octombrie 2001, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins ambele recursuri, considerând că în ce-l priveşte pe contestator, cererea de repunere în termen s-a dovedit a fi neîntemeiată, în raport cu data comunicării deciziei; contestaţia formulată la 14 septembrie 2000, s-a făcut cu depăşirea termenului de 30 zile.
În ce priveşte recursul SC S. SA, s-a reţinut că faţă de imposibilitatea stabilirii cu certitudine a datei fisurării conductei de motorină, faţă de modul defectuos de evidenţiere a alimentărilor şi consumurilor, soluţia pronunţată de Colegiul jurisdicţional Mehedinţi este unica posibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, T.M.care, în esenţă, a reiterat criticile vizând greşita respingere a cererii sale, de repunere în termenul de contestaţie.
Prealabil analizei motivelor de recurs din oficiu, Curtea a pus în dicuţia părţilor, competenţa de soluţionare a Curţii de Conturi, având în vedere pe de o parte, obiectul litigiului, iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 16-18 şi 41 din Legea nr. 94/1992.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992, Colegiul jurisdicţional, judecă în primă instanţă, contestaţiile împotriva actelor de imputaţie, formulate de administrator, gestionar, contabil şi ceilalalţi salariaţi care au participat împreună cu aceştia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice, prevăzute de art. 18 din lege, în legătură cu „formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale".
Potrivit art. 16 din Legea nr. 94/1992, care se regăseşte la capitolul „Atribuţii de control" – Curtea de Conturi îşi exercită funcţia de control asupra „modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale".
Din enunţul celor două texte rezultă cu evidenţă legătura între actul de control realizat de organele de control ale Curţii de Conturi, asupra persoanelor juridice prevăzute de art. 18 şi competenţa Curţii de Conturi, de a se pronunţa numai în legătură cu contestaţiile la măsurile dispuse prin aceste acte de control.
Altfel spus, competenţa materială a instanţelor Curţii de Conturi se stabileşte numai în raport cu actele de contestaţie întocmite de organele de control financiar ale acesteia.
Cum, în speţă, nu s-a făcut un astfel de control, iar Decizia de imputaţie a fost emisă de conducătorul socităţii, pe baza constatărilor Comisiei de inventariere a stării tehnice a cisternelor de motorină, constituită la nivelul societăţii, urmează a se reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 41 din Legea nr. 94/1992, litigiul dedus judecăţii fiind un conflict de muncă, a cărui competenţă materială de soluţionare revine tribunalului.
Văzând şi dispoziţiile art. 2 lit. b) C. proc. civ., cu referire la art. 70 şi urm. din Legea nr. 168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.M., împotriva deciziei nr. 516 din 25 octombrie 2001 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 81 din 24 iulie 2001 a Colegiului jurisdicţional Mehedinţi şi trimite cauza spre competentă soluţionare, Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 526/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 528/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
