CSJ. Decizia nr. 529/2003. Contencios. Anulare decizie A.D.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 529/2003
Dosar nr. 944/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov, sub nr. 1501 din21 mai 2001, reclamantul C.G., a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Domeniilor Statului, anularea deciziei nr. 250 din 11 mai 2001, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a dispus în mod nelegal încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art. 92 din Legea nr. 188/1999, atîta timp, cît pârâta a publicat în presa centrală, un anunţ privind scoaterea la concurs a unor posturi vacante.
A mai susţinut că organigrama instituţiei a fost modificată prin Ordinul nr. 165 din 5 februarie 2001, act normativ inferior HG nr. 46/2000, prin care s-a aprobat iniţial această organigramă.
Prin sentinţa nr. 1306/C din 30 octombrie 2001, Tribunalul Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, reţinând incidenţa art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi că actul contestat este un act administrativ.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 4/F din 21 ianuarie 2002, a respins acţiunea formulată, ca inadmisibilă, pe considerentul că reclamantul C.G. nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa, ca nelegală şi netemeinică.
A susţinut, în esenţă, că natura litigiului dedus judecăţii este de muncă şi că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre, cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţă, motiv pentru care se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, la Tribunalul Braşov.
Curtea, analizând recursul sub lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., constată că este fondat, pentru următoarele considerente.
Prin Decizia nr. 250 din 11 mai 2001, Agenţia Domeniilor Statului a dispus încetarea raporturilor de muncă a lui C.G., în temeiul art. 92 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 95 din Legea nr. 188/1999, în cazul eliberării sau al destituirii din funcţie, funcţionarul public poate cere instanţei de contencios administrativ, anularea actului de eliberare sau de destituire din funcţie, în termen de 30 de zile de la comunicare.
După cum se observă, legea funcţionarului public conţine o normă expresă şi specială, potrivit căreia actul de eliberare din funcţie se contestă la instanţa de contencios administrativ.
Această normă derogă de la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, care prevăd efectuarea procedurii prealabile, fiind aplicabilă cazului în speţă, în virtutea principiului ex specialia generalibus derogant.
Astfel că, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii şi în consecinţă, va fi casată, cu trimiterea cauzei pentru judecarea în fond, aceleiaşi instanţe.
Curtea reţine calitatea de funcţionar public a reclamantului la data încetării raporturilor de serviciu ale acestuia, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a litigiului, pentru instanţele de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.G., împotriva sentinţei nr. 4/F din 21 ianuarie 2002, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 528/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 53/2003. Contencios. Recurs anulare act control... → |
|---|
