CSJ. Decizia nr. 538/2003. Contencios. Rectificare carnet de munca si reintegrarea în functia avuta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 538/2003
Dosar nr. 3216/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 16 mai 2002, reclamantul S.C. a chemat în judecată Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 90 milioane lei, reprezentând despăgubiri pentru paguba cauzată prin înlăturarea sa abuzivă din funcţie, la 10 ianuarie 2001, reintegrarea în funcţia deţinută şi rectificarea carnetului de muncă.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că la 10 ianuarie 2001, a fost înlăturat din funcţia de şef serviciu, printr-o notă intitulată preaviz, emisă de pârât, fără a i se motiva această măsură şi fără a i se comunica ordinul de destituire.
Prin sentinţa civilă nr. 1007 din 29 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, prescripţia dreptului la acţiune invocată de pârât şi în acelaşi timp, a respins ca nefondată, acţiunea reclamantului.
Instanţa a reţinut pe fondul cauzei că nu prin Ordinul nr. 394/2001 s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului şi ca atare, aceasta nu i-a produs nici o vătămare, el nefăcând parte din categoria actelor ce pot fi contestate în temeiul Legii nr. 188/1999. Referitor la celelalte capete de cerere, privind rectificarea carnetului de muncă, reintegrarea şi plata de despăgubiri, s-a apreciat că sunt accesorii ale ordinului de eliberare din funcţie şi care nu pot fi soluţionate decât în condiţiile contestării acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul S.C. care, în esenţă, a susţinut că instanţa fondului nu a sesizat refuzul pârâtului de a-i emite un act de dispoziţie, privind statutul său profesional; că singurul act ce i-a fost comunicat şi anume, preavizul prin conţinutul său nu-i poate modifica acest statut şi cu atât mai mult, cel în baza căruia s-a făcut înscrierea în carnetul de muncă.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 din OUG nr. 2/2001, a luat fiinţă Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei, ca organ de specialitate al Administraţiei Publice Centrale, cu personalitate juridică şi s-a desfiinţat A.N.C.I.
Potrivit menţiunilor înscrise în cartea de muncă a reclamantului, la poziţia 97 figurează că a fost eliberat din funcţie în temeiul art. 92 lit. b) din Legea nr. 188/1999 – actul pe baza căruia s-a făcut înscrierea fiind Prdinul A.N.C.I. nr. 394 din 10 ianuarie 2001.
Din conţinutul acestui ordin nu rezultă, însă, că s-ar fi dispus eliberarea din funcţie a reclamantului, ci doar că s-a delegat directorului economic, dreptul de a semna în carnetele de muncă ale salariaţilor A.N.C.I – la încetarea raporturilor de muncă ale acestora, ca urmare a aplicării art. 14 OUG nr. 2/2001.
Chiar dacă prin el însăşi acest ordin, act administrativ, de altfel, nu produce efecte juridice – înscrierea lui în carnetul de muncă drept temei al eliberării din funcţie a reclamantului, constituie o vătămare certă a acelui drept recunoscut de lege, drept conferit de Legea nr. 188/999, care obligă conducătorul unităţii să emită ordinul de eliberare.
Faptul că reclamantului i s-a comunicat preavizul, nu suplineşte lipsa acestui ordin, singurul de altfel, producător de efecte juridice.
În fine, consemnarea eliberării din funcţie în lipsa acestui ordin, nu numai că nu-l împiedica pe reclamant să se adreseze instanţei de contencios, dar face dovada modalităţii nelegale şi abuzive de aplicare a prevederilor OUG nr. 2/2001 şi a Legii nr. 188/1999, ceea ce obliga instanţa să analizeze fondul pricinii, respectiv cererea de reintegrare, ca şi plata despăgubirilor, raportat la îndeplinirea sau nu, a condiţiilor cerute de lege, pentru eliberarea din funcţie a funcţionarului public.
În consecinţă, se apreciază că se impune admiterea recursului declarat de reclamant şi în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi trimiterea cauzei, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.C., împotriva sentinţei nr. 1007 din 29 octombrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 537/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 539/2003. Contencios → |
|---|
