CSJ. Decizia nr. 541/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 541/2003
Dosar nr. 2525/2001
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 august 2000, reclamantul M.D. a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 211046 din 6 decembrie 1999, a Oficiului de Pensii Braşov, precum şi a deciziei Comisiei de Contestaţii de pe lângă Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Braşov, cu nr. 1048 din 17 iulie 2000, motivat de faptul că şi-a continuat activitatea până la soluţionarea contestaţiei sale şi că în situaţia creată este mai avantajos să formuleze o nouă cerere de pensionare şi un nou dosar de pensie – cu data pensionării în ultimul trimestru al anului 2000.
Totodată, reclamantul a solicitat ca în situaţia neadmiterii primului capăt de cerere, instanţa să oblige pârâta, la recalcularea bazei de calcul a pensiei sale, cu aplicarea corectă a indicilor de calcul prevăzuţi de legislaţia în vigoare.
De asemenea, reclamantul a solicitat a fi avute în vedere procentele de indexare a salariului, sporul de vechime pe perioade, indemnizaţia de conducere, potrivit precizărilor sale.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 60/F din 21 martie 2001, a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că prin actele administrative atacate nu i-au fost încălcate acestuia drepturi recunoscute de lege, concluzia raportului de expertiză fiind în sensul că în speţă a fost aleasă cea mai avantajoasă variantă a bazei de calcul pentru pensia reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.D., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 11 din C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs se susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la primul capăt de cerere privind anularea deciziei de pensionare, nici măcar tangenţial sau implicit.
A doua critică vizează faptul că deşi rezultatul expertizei este elocvent şi evident corect, totuşi instanţa de fond nu a obligat pârâta să schimbe baza de calcul a pensiei sale, în cuantumul stabilit de expert (19.797,12 lei), cuantum diferit atât de cel propus de către Cooperativa Tehnica şi anume, 25.797,20 lei, cât şi cel stabilit de Direcţia Genereală de Muncă şi Protecţie Socială Braşov, respectiv 15.949.01 lei.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea instanţei trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, iar potrivit prevederilor art. 129 alin. (6) din acelaşi cod, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
În cauză, se constată, pe de o parte, că instanţa de fond a avut în vedere la soluţionarea cauzei, doar capătul de cerere privind baza de calcul a pensiei, fără a examina şi soluţiona primul capăt al acţiunii.
Pe de altă parte, se constată că şi în soluţionarea celui de al doilea capăt al cererii, instanţa de fond, deşi a reţinut că expertul a arătat că diferenţa de calcul la salariul mediu dedus, apare doar în cazurile în care majorarea salariului reclamantului s-a făcut în urma negocierii cu angajatorul, nu a examinat această diferenţă, nici sub aspectul legalităţii ei şi nici sub aspectul eventualei influenţe a acesteia, asupra pensiei reclamantului.
Prin urmare, neprocedând în modul mai sus arătat, se constată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, impunându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare.
Având în vedere dispoziţiile art. 2 şi art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum şi dispoziţiile Legii nr. 19/2000, cu modificările ulterioare se constată că instanţa competentă a rejudeca pricina, este Tribunalul Braşov, căruia i se va trimite cauza spre soluţionare, în sensul celor arătate în cele ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.D., împotriva sentinţei civile nr. 60/F din 21 martie 2001, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Braşov.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 540/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 542/2003. Contencios → |
|---|
