CSJ. Decizia nr. 57/2003. Contencios. Recurs nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 57/2003
Dosar nr. 721/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 mai 1999, reclamanţii E.E. şi E.T. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, solicitând constatarea nulităţii absolute şi anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 1212 din 15 august 1995, eliberat în beneficiul SC A.M. SA, pentru terenul în suprafaţă de 8.670,92 mp, situat în intravilanul municipiului Tîrgu Mureş.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul pentru care ministerul pârât a emis certificatul contestat, a aparţinut părinţilor lor şi a fost trecut abuziv în proprietatea statului. Reclamanţii au învederat că au formulat cereri pentru restituirea în natură a terenului, precum şi acţiune în revendicare şi în cadrul acestor proceduri au aflat că bunul a fost nelegal atribuit în proprietatea SC A.M. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 91 din 14 iunie 1999, Curtea de Apel Tîrgu Mureş a anulat acţiunea, ca netimbrată. Recursul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 1849 din 23 mai 2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, care a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
În fond după casare, la termenul din 21 septembrie 2000, SC A.M. SA a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, precum şi cerere de chemare în garanţie a F.P.S. şi a F.P.S.- Direcţia Teritorială Mureş.
La acelaşi termen, reclamanţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a SC A.M. SA.
Prin încheierea nr. 71 din 22 februarie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a dispus strămutarea judecării procesului de la Curtea de Apel Tîrgu Mureş, la Curtea de Apel Bacău.
Soluţionând cauza, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 126 din 6 noiembrie 2001, prin care a respins ca nefondate, acţiunea şi excepţia invocată de reclamanţi, privind lipsa calităţii procesuale a SC A.M. SA. Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse ca inadmisibile, cererile de intervenţie şi chemare în garanţie formulate de SC A.M. SA.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 1212 din 15 august 1995, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor HG nr. 834/1991 şi a Criteriilor de aplicare a acestei hotărâri, întrucât terenul pentru care a fost întocmit, reprezintă suprafaţa de incintă a SC A.M. SA, fiind afectat de utilităţi necesare activităţii societăţii şi aflându-se în patrimoniul şi în administrarea societăţii.
Totodată, instanţa de fond a reţinut legitimarea procesuală a SC A.M. SA, motivând că aceasta este titulara dreptului de proprietate constatat prin actul în litigiu şi calitatea sa de proprietară a terenului a fost pusă în discuţie prin însăşi cererea de chemare în judecată.
Cererile formulate de SC A.M. SA au fost respinse ca inadmisibile, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 60 şi art. 111 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, au declarat recurs reclamanţii, solicitând ca, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9, art. 3041 şi art. 314 C. proc. civ., să fie casată hotărârea şi să fie admisă cererea lor, de anulare a actului administrativ de autoritate cu caracter individual, emis cu încălcarea dreptului lor de proprietate asupra terenului.
Recurenţii au susţinut că hotărârea atacată nu a fost motivată şi soluţia pronunţată este contrară prevederilor art. 41 din Constituţie, art. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 477 şi art. 644-646 C. civ., Legii nr. 15/1990, HG nr. 834/1991 şi Primului protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ratificat de România prin Legea nr. 30/1994.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, astfel încât este nefondat primul motiv de casare invocat în recurs.
Criticile formulate de recurenţi pe fondul cauzei sunt, de asemenea, neîntemeiate, întrucât soluţia de respingere a acţiunii corespunde probelor administrate şi prin care nu a fost dovedită vătămarea adusă unui drept recunoscut de lege, recurenţilor, asupra terenului pentru care s-a întocmit certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 1212 din 15 august 1995.
Din documentaţia întocmită pentru atestarea dreptului de proprietate în condiţiile HG nr. 834/1991, rezultă că terenul în suprafaţă de 8.670,92 mp, situat în municipiul Tîrgu Mureş, s-a aflat în proprietatea statului, conform Extrasului C.F. nr. 4273 şi prin ordinul de transfer nr. 41 din 7 august 1981, a fost transmis în administrarea directă a I. T.S.A., întreprindere de stat desfiinţată şi al cărei patrimoniu a fost preluat de SC A.M. SA, în baza art. 1 din HG nr. 13/1991.
Deşi au contestat legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru SC A.M. SA, recurenţii nu au dovedit o altă situaţie de fapt, decât cea rezultată din documentaţia actului administrativ atacat. De asemenea, recurenţii nu au dovedit susţinerile din acţiune privind vătămarea adusă prin actul atacat unui drept al lor recunoscut de lege, cu privire la terenul în suprafaţă de 8670,92 mp.
În consecinţă, susţinerile din recurs privind încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la dreptul de proprietate privată nu pot fi examinate în prezenta cauză şi recurenţii le pot invoca pe calea acţiunii în revendicare imobiliară.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că nu există motive de casare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca nefondat, rezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.E. şi E.T., împotriva sentinţei civile nr. 126 din 6 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 569/2003. Contencios. Anulare decizie emisa de... | CSJ. Decizia nr. 570/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
