CSJ. Decizia nr. 569/2003. Contencios. Anulare decizie emisa de Consiliul Concurentei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 569/2003
Dosar nr. 2203/2002
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 mai 2002, reclamanta SC E. B.V. Amsterdam a chemat în judecată Consiliul Concurenţei, solicitând anularea deciziei nr. 146 din 24 aprilie 2002, prin care s-a dispus recalcularea taxei de autorizare a concentrării economice, de la 175.291.783 lei, la 345.659.222 lei, diferenţa nefiind datorată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că iniţial, prin Decizia nr. 90 din 22 martie 2002, taxa de autorizare a fost stabilită la suma de 175.291.783 lei, în funcţie de cifra de afaceri realizată de I.R. SA, societate controlată, ca urmare a concentrării economice.
Ulterior, cuantumul taxei a fost recalculat, prin nerespectarea criteriilor legale aplicabile, cu privire la calculul cifrei de afaceri prevăzute de Legea nr. 21/1996 şi de Instrucţiunile emise de Consiliul Concurenţei.
Astfel, a menţionat reclamanta, pârâta trebuia să aprecieze asupra oportunităţii recalculării taxe, numai în considerarea primelor brute încasate, şi nu a cifrei de afaceri contabile.
Prin sentinţa civilă nr. 712 din 27 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din bilanţul contabil comunicat de reclamantă pe anul 2001 şi din adresa nr. 278/2002, a rezultat valoarea cifrei de afaceri de cca. 349 miliarde lei, ceea ce a impus recalcularea taxei de autorizare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC E. B.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa nu a ţinut cont de actele prezentate pârâtei, conform prevederilor Regulamentului Consiliului Concurenţei, privind autorizarea concentrărilor economice, din 14 aprilie 1997.
În nota remisă pârâtei s-a menţionat cifra de afaceri, determinată în înţelesul art. 68 lit. b) din Legea nr. 21/1996, referitor la societăţile de asigurare, iar nu cea prevăzută de art. 67 din lege, pentru celelalte societăţi comerciale.
Reclamanta a invocat de asemenea, nelegalitatea calculului taxei de autorizare stabilită de pârâtă prin Decizia nr. 146/2002. Potrivit normelor legale în vigoare, se poate proceda la recalcularea taxei, doar în considerarea primelor brute emise, primite sau de primit, care au fost de 170.778.038.185 lei, şi nu în raport cu cifra de afaceri contabilă, de 348.779.029.069 lei.
Aşadar, pârâta nu a avut în vedere singurul criteriu legal pentru calcularea taxei, valoarea primelor brute comunicată de societate, preliminar emiterii celor două decizii, valoare sensibil asemănătoare, astfel încât actul administrativ emis sub nr. 146 din 24 aprilie 200,2 este netemeinic şi nelegal.
Examinând cauza faţă de motivele invocate, precum şi în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că prin Decizia nr. 90 din 22 martie 2002, pârâtul, autorizând concentrarea economică, a stabilit o taxă de autorizare de 175.291.783 lei, rezervându-şi dreptul de a o recalcula, după depunerea situaţiei financiare simplificate a societăţii, la 31 decembrie 2001.
Ulterior, prin Decizia nr. 146 din 24 aprilie 2002, Consiliul Concurenţei, având în vedere cifra de afaceri realizată la 31 decembrie 2001, de I.R. SA, de 345.659.222.000 lei, a recalculat taxa de autorizare, la 345.659.222 lei.
Din actele cauzei rezultă că pârâtul a determinat cifra de afaceri prin scăderea din totalul primelor brute emise, primite sau de primit, a sumelor virate la fondul de protejare a asiguraţilor.
Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod justificat că pârâtul a procedat corect, calculând cifra de afaceri conform art. 68 lit. b) din Legea nr. 21/1996 şi a pct. 5.3 din Instrucţiunile Consiliului Concurenţei.
Astfel, pentru societăţile de asigurare, cifra de afaceri este suma primelor brute emise, care vor include toate sumele primite sau de primit, conform contractelor de asigurări încheiate de societăţi sau în contul lor, inclusiv primele cedate reasigurătorilor, din care se scad obligaţiile privind fondul de protejare a asiguraţilor. În acest sens, termenul de prime se referă nu numai la noile contracte de asigurare, ci şi la primele aferente contractelor încheiate în anii anteriori, care rămân valabile.
Susţinerea recurentei, în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 68 lit. b) din Legea concurenţei şi Iinstrucţiunile privind calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurenţial, nu poate fi primită, pârâtul emiţând Decizia nr. 146/2002, cu respectarea dispoziţiilor invocate.
Nici critica privind nelegalitatea calculului taxei de autorizare, nu este întemeiată, pârâtul aplicând textele legale în materie, prin includerea, şi a valorii primelor cedate reasigurătorilor, la stabilirea cifrei de afaceri.
În raport cu cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E. B.V., împotriva sentinţei civile nr. 712 din 27 iunie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 568/2003. Contencios. Anulare decizie de... | CSJ. Decizia nr. 57/2003. Contencios. Recurs nulitatea... → |
|---|
