CSJ. Decizia nr. 568/2003. Contencios. Anulare decizie de imputare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 568/2003
Dosar nr. 2194/2002
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 martie 2002, la Curtea de Apel Braşov, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informaţii Externe, anularea deciziei de imputare nr. 203907 din 14 noiembrie 2001, emisă de Direcţia Financiar-Contabilă, anularea hotărârii nr. 340137 din 10 ianuarie 2002, emisă de aceiaşi direcţie, anularea hotărârii nr. 2/ST din 26 februarie 2002, a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Serviciului de Informaţii Externe şi exonerarea de la plata sumei de 86.041.016 lei, reprezentând cheltuieli de şcolarizare şi întreţinere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1997 a fost admis ca student în cadrul Academiei Forţelor Armate Nicolae Bălcescu Sibiu, ocazie cu care a semnat un angajament cu Serviciul de Informaţii Externe.
Ca urmare a nepromovării unui examen în cursul anului trei de studii, reclamantul a fost trecut în rezervă şi exmatriculat, prin Decizia atacată fiindu-i imputată suma de 86.041.016 lei, cu titlu de cheltuieli de şcolarizare şi întreţinere, imputare apreciată, ca nelegală, întrucât la baza nepromovării examenului au stat motive obiective.
Prin sentinţa civilă nr. 59/F din 11 iunie 2002, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia nulităţii absolute a deciziei de imputare şi a respins acţiunea formulată de reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informaţii Externe din România.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a luat cunoştinţă de exmatriculare, la data de 5 octombrie 2001, iar cercetarea administrativă a fost finalizată la 14 noiembrie 2001.
S-a mai reţinut că reclamantul nu a reuşit să promoveze în cursul anului III de studii, examenul la disciplina „Dispozitive şi circuite electronice" şi drept rezultat, a fost trecut în rezervă şi exmatriculat din Academia Forţelor Terestre, pârâtul declanşând procedura de imputare a sumelor cu care a contribuit la şcolarizarea şi întreţinerea reclamantului, pe perioada studiilor.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs S.T., criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, că din eroare, pârâtul a încercat să-şi recupereze prejudiciul în baza răspunderii delictuale, în locul celei contractuale şi că imputaţia ce i-a fost adusă şi anume, presupusa lipsă de interes la învăţătură, nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 8 din HG nr. 616/1995.
Recurentul a reiterat susţinerile din acţiunea introductivă şi a arătat că instanţa de fond nu a analizat suficient condiţiile nefavorabile în care a fost nevoit să se pregătească şi să susţină examenul şi reexaminările.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului şi a normelor juridice incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 107 C. muncii, cât şi prevederilor OG nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, obligarea la plata contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate, precum şi obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare sau, după caz, prin angajament de plată.
Se reţine că recurentul a semnat cu Serviciul de Informaţii Externe, la data de 7 aprilie 1999, un angajament care prevedea obligaţia ca în cazul în care va fi îndepărtat din academie, pentru lipsă de interes la învăţătură sau pentru abateri disciplinare, să restituie Serviciului de Informaţii Externe, cheltuielile de şcolarizare şi întreţinere, în instituţia respectivă de învăţământ.
În anul III de studii, studentul S.T. nu a promovat examenul la disciplina „Dispozitive şi circuite electronice", neluând note de trecere nici la cele 3 reexaminări de care a beneficiat, motiv pentru care a fost exmatriculat din academie şi trecut în rezervă, cu data de 17 mai 2001.
Având în vedere angajamentul încheiat de recurent cu Serviciul de Informaţii Externe şi faptul că în perioada 1999 – 2001, avea calitatea de militar şi a beneficiat de şcolarizare şi întreţinere gratuite, în mod întemeiat a fost obligat la plata cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, răspunderea în acest caz fiind de natură materială, astfel cum este reglementată de dreptul muncii.
Prejudiciul produs de recurent fiind cert, determinat, actual, direct, instituţia pârâtă a procedat în mod corect la recuperarea pagubei de la acesta, potrivit dispoziţiilor art. 22 şi urm. din OG nr. 121/1998, Decizia de imputare emisă fiind temeinică şi legală.
Potrivit art. 7 din OG nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, „prin termenul militar, în sensul ordonanţei respective, se înţelege: militari în termen, militari cu termen redus, rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ, militari angajaţi pe bază de contract şi cadrele militare".
În consecinţă, răspunderea materială reglementată de actul normativ sus-menţionat a fost corect angajată în sarcina recurentului, care în perioada 1999 – 2001 avea calitatea de militar, fiind student la Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, perioadă în care a beneficiat de şcolarizare şi întreţinere gratuite.
Având în vedere considerentele prezentate, faptul că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, iar motivele de recurs nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.T., împotriva sentinţei civile nr. 59/F din 11 iunie 2002, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 567/2003. Contencios. La perimare (pensie).... | CSJ. Decizia nr. 569/2003. Contencios. Anulare decizie emisa de... → |
|---|
