CSJ. Decizia nr. 567/2003. Contencios. La perimare (pensie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 567/2003
Dosar nr. 2151/2002
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.D., succesoarea legală a reclamantului C.C., a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 248 din 16 iulie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, considerând că este nelegală şi netemeinică.
Susţine că preşedintele completului de judecată nu a înţeles să se abţină de la judecarea pricinii, deoarece s-a mai pronunţat anterior în aceeaşi pricină şi că nelegal s-a dispus perimarea cauzei, cu toate că procesul a fost suspendat de drept, urmare a decesului reclamantului, iar ulterior succesoarea acestuia a solicitat soluţionarea procesului în lipsa sa.
Recursul este nefondat.
Din actele aflate la dosarul nr. 3586/2000, al Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în care s-a pronunţat sentinţa atacată, cu prezentul recurs, rezultă că la 19 decembrie 2000 s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmare a constatării decesului reclamantului C.C.
Conform prevederilor art. 250 alin. (2) C. proc. civ., „În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare".
C.D. a solicitat, la 26 aprilie 2002, repunerea pe rol a cauzei.
Dar, conform textului de lege menţionat mai sus, repunerea pe rol s-a solicitat mult mai târziu decât era legal, ţinându-se cont că reclamantul C.C. a decedat la 15 octombrie 2000, astfel că instanţa de fond a constatat corect, prin sentinţa civilă nr. 248 din 16 iulie 2002 (atacată cu prezentul recurs), că acţiunea s-a perimat.
Nici motivul de recurs invocat de recurentă, privitor la împrejurarea că judecătorul care a soluţionat pricina în primă instanţă, în fond după casare, era incompatibil, pentru că a judecat cauza şi anterior, nu este fondat.
Textul art. 24 C. proc. civ., este unanim interpretat, în sensul că se referă la judecătorul care a pronunţat o hotărâre pe fondul cauzei, acesta nemaifiind compatibil să soluţioneze aceeaşi pricină, în caz de rejudecare după casare, pe când în prezenta cauză, iniţial s-a pronunţat pe excepţia lipsei procedurii prealabile, deci fără să intre în judecata fondului.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi art. 299 şi urm. C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.D., împotriva sentinţei civile nr. 248 din 16 iulie 2002, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 566/2003. Contencios. Pensie. Recurs | CSJ. Decizia nr. 568/2003. Contencios. Anulare decizie de... → |
|---|
