CSJ. Decizia nr. 595/2003. Contencios. Anulare decizie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 595/2003
Dosar nr. 2160/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 618, pronunţată la data de 13 iunie 2002, în dosarul nr. 804/2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul R.T., în contradictoriu cu U.A.R. şi:
- a anulat Decizia nr. 8763 din 23 martie 2002, emisă de Consiliul Uniunii, precum şi Decizia nr. 1287 din 14 decembrie 2001, emisă de Comisia permanentă;
- a obligat U.A.R. să emită o decizie pentru primirea reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen;
- a obligat pârâta la plata sumei de 100 milioane, daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că actele administrative emise de Comisia permanentă şi Consiliul U.A.R., sunt nelegale şi netemeinicie, reclamantul îndeplinind condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei de avocat, republicată şi având avizul favorabil al Baroului Bucureşti, pentru a putea fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Cu referire la acordarea daunelor morale, instanţa de fond a reţinut că obligarea uniunii pârâte se justifică, deoarece soluţionarea cererii reclamantului s-a făcut cu o mare întârziere.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs U.A.R., criticând-o în condiţiile art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, intimatul-reclamant neîndeplinind condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Recursul este întemeiat, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
La data de 28 mai 2000, intimatul-reclamant s-a adresat Baroului Bucureşti, care la data de 11 octombrie 2001, a avizat favorabil primirea acestuia în profesia de avocat, cu scutire de examen, constatând îndeplinirea condiţiilor legale şi statutare.
Prin Decizia nr. 1287 din 14 decembrie 2001, Comisia Permanentă a U.A.R. a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat a intimatului-reclamant, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţia cerută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, neîndeplinind funcţiile de jurisconsult şi/sau consilier juridic, cel puţin 10 ani.
Consiliul U.A.R., prin Decizia nr. 8763 din 23 martie 2002, a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 1287 din 14 decembrie 2001, cu aceiaşi motivare.
Dar, din probele administrate în cauză, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, rezultă că intimatul-reclamant, absolvent al Facultăţii de Drept Bucureşti în anul 1975, după ce a îndeplinit alte funcţii, începând cu 1 aprilie 1991 a îndeplinit funcţiile de jurisconsult şi consilier juridic, astfel că la data formulării cererii, îndeplinea cerinţa de a fi activat cel puţin 10 ani în aceste funcţii.
Astfel fiind, în mod greşit s-a reţinut de către cele două instanţe ale U.A.R. că intimatul-reclamant nu ar fi îndeplinit condiţia de vechime în cele două funcţii, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, actele administrative emise fiind netemeinice şi nelegale.
Dar, soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, în ceea ce priveşte obligarea U.A.R., la plata sumei de 100 milioane lei, cu titlu de daune morale, în favoarea intimatului-reclamant.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, în cazul admiterii cererii, instanţa va hotărî şi asupra daunelor materiale şi morale cerute, dar este de principiu că acestea vor putea fi acordate numai dacă şi în măsura în care au fost dovedite.
Or, instanţa de fond a dispus obligarea U.A.R., la plata unor daune morale în favoarea intimatului-reclamant, fără ca în cauză să fi existat probe în privinţa existenţei acestora ori în privinţa existenţei unor suferinţe morale, care să fi fost produse ca urmare a soluţionării nefavorabile a cererii de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Dimpotrivă, din probele existente, cât şi din propriile susţineri, a rezultat că intimatul-reclamant, în perioada soluţionării cererii, cât şi ulterior, a continuat să-şi desfăşoare activitatea în condiţii şi cu rezultat,e similare cu acelea din perioada anterioară.
Deci, cum în cauză nu există dovezi cu privire la existenţa unor suferinţe morale şi cu atât mai puţin, a unor daune morale care să fi fost produse împotriva intimatului-reclamant, instanţa de fond nu avea temei legal pentru obligarea uniunii recurente la plata vreunei sume cu titlu de daune morale.
Din acest punct de vedere, recursul U.A.R. este întemeiat şi va fi astfel admis, iar sentinţa atacată va fi modificată, în sensul înlăturării obligării acesteia la plata sumei 100 milioane lei cu titlu de daune morale, cu consecinţa menţinerii celorlalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 618 din 13 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul înlăturării obligării pârâtei, la daunele morale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 594/2003. Contencios. Anulare act... | CSJ. Decizia nr. 596/2003. Contencios. Anulare decizie. Recurs → |
|---|
