CSJ. Decizia nr. 594/2003. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 594/2003
Dosar nr. 2159/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T.P. SA a chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul şi în temeiul legii contenciosului administrativ, să constate nelegalitatea modului de soluţionare a cererii sale adresate pârâtei, să anuleze actul administrativ emis sub nr. 25/1122/2001 din 13 martie 2002 şi să fie obligată autoritatea administrativă centrală să emită un act administrativ, prin care să-i fie recunoscute reclamantei, drepturile legale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este o societate pe acţiuni cu capital privat şi are ca obiect de activitate, lucrări terasiere în carierele de exploatare a cărbunelui Motru, deţinând un parc de utilaje de peste 460 de unităţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 554 din 29 mai 2002, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, reţinând că aceasta nu se încadrează în prevederile exprese ale legii, în sensul că transportul terasier minier nu e prevăzut printre cele care beneficiază de restituire a sumelor ce reprezintă cota unică.
Considerând această sentinţă, netemeinică şi nelegală, SC T.P. SA a formulat recurs, reiterând motivele din acţiunea introductivă de instanţă.
Astfel, recurenta a arătat că Legea nr. 264/2001 nu a modificat decât art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 118/1996, art. 2 şi 3 rămânând nemodificate.
Cum art. 3 din Legea nr. 118/1996, arată că „drumurile publice pentru care se aplică prevederile prezentei legi, sunt: autostrăzile, drumurile naţionale, drumurile judeţene şi drumurile comunale, nu face decât să excludă de la aplicarea celorlalte dispoziţii ale legii, toate celelalte categorii de drumuri, astfel că cei care folosesc numai alte categorii de drumuri, decât cele enumerate la art. 3, sunt implicit scutiţi, şi de plata cotei de 25% din valoarea carburanţilor, aşa încât restituirea acestei cote reţinute se impune.
Recursul este nefondat.
Reclamanta SC T.P. SA este o societate pe acţiuni cu capital privat, care are ca obiect de activitate, lucrări terasiere în carierele de exploatare a cărbunelui Motru, deţinând un parc de utilaje de peste 460 unităţi.
Mijloacele auto şi terasiere pentru îndeplinirea obiectului de activitate, în marea lor majoritate, aşa cum a susţinut şi reclamanta, nu se deplasează pe nici unul din drumurile avute în vedere de lege, ci doar „pe drumurile de incintă ale carierelor de lignit", iar aceste drumuri de incintă nu sunt nominalizate de lege.
Într-adevăr, potrivit art. 3 din Legea nr. 118/1996, drumurile publice pentru care se aplică prevederile acestei legi, sunt autostrăzile, drumurile naţionale, drumurile judeţene şi drumurile comunale.
Prevalându-se de dispoziţiile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 264/2001, pârâta a refuzat restituirea către reclamantă, a cotei unice aferentă carburanţilor utilizaţi.
Conform Legii nr. 264/2001, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 118/1996, privind constituirea şi utilizarea Fondului special la drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, (art. 5), „persoanele fizice sau juridice care utilizează carburanţi auto în domeniile transportului feroviar naval, al agriculturii şi al apărării naţionale, vor solicita Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, restituirea sumei reprezentând cota unică plătită conform prevederilor art. 4, restituire ce se va face în termen de 30 de zile de la data solicitării".
Cum recurenta-reclamantă nu foloseşte carburanţi auto pentru unul din cele patru domenii specificate de lege, nu îi sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ, referitoare la dreptul său ocrotit de lege şi prin urmare, nu beneficiază de restituirea cotei unice.
Cât priveşte critica recurentei, potrivit căreia Legea nr. 264/2001 a modificat numai art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 118/1997, trebuie menţionat că aceasta nu poate fi primită, întrucât legiuitorul a completat textul Legii nr. 118/1996, iar art. 2 şi 3 din Legea nr. 118/1996, nu fac referire la scutirea sau restituirea cotei impuse de lege, motiv pentru care nu îi sunt incidente reclamantei, în raport cu obiectul cererii sale iniţiale.
Faţă de cele arătate în considerentele precedente, Curtea, constatând netemeinicia criticilor aduse sentinţei recurate, care este legală şi temeinică, urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.P. SA, împotriva sentinţei civile nr. 554 din 29 mai 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 593/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 595/2003. Contencios. Anulare decizie. Recurs → |
|---|
