CSJ. Decizia nr. 596/2003. Contencios. Anulare decizie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 596/2003
Dosar nr. 2161/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 ianuarie 2002, reclamantul S.I. a chemat în judecată U.A.R., solicitând, în temeiul Legii nr. 29/1990, anularea deciziilor nr. 1.094 şi nr. 8.499 din 13 iunie şi respectiv, 15 decembrie 2001, prin care i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat, ca nelegale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultăţii de Drept Bucureşti, din anul 1971 şi a funcţionat în calitate de consilier juridic timp de peste 10 ani, încât, potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată, refuzul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, este nejustificat.
Argumentul Comisiei Permanente şi al Consiliului U.A.R., pentru respingerea cererii, nu are în opinia reclamantului, suport legal, deoarece obligativitatea depunerii cererii de primire în avocatură, cu cel puţin cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, este ulterioară depunerii cererii, fiind prevăzută prin art. 28 alin. (9) din Statut, în vigoare din 31 mai 2001, iar, pe de altă parte, acest termen a şi fost respectat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 258 din 22 mai 2002, a admis acţiunea, a anulat actele administrative atacate şi a obligat pârâta să emită, în favoarea reclamantului, Decizia de primire în profesia de avocat, fără examen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 16 alin. (2) lit. b)) din Legea nr. 51/1995, cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puţin 10 ani, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, iar reclamantul îndeplineşte aceste condiţii.
În ce priveşte temeiul juridic al deciziilor de respingere emise de organele de conducere ale Uniunii – art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat - instanţa a constatat că acesta este inaplicabil speţei, întrucât textul invocat a intrat în vigoare după depunerea cererii de către reclamant, iar legea nu retroactivează.
Împotriva sentinţei a declarat recurs U.A.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 304 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele de recurs se susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată, în sensul că a transformat „posibilitatea" primirii în avocatură, „în certitudine" şi că „formula cu 5 ani înainte de pensionare" este un principiu aplicabil, „fiindcă profesia de avocat nu poate fi considerată o profesie a pensionarilor din alte profesii".
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că este temeinică şi legală, iar recursul, nefondat.
Astfel, din conţinutul deciziei nr. 1094 din 13 iunie 2001, a Comisiei Permanente a U.A.R., prin care a fost respinsă cererea reclamantului, de acordare a scutirii de examen, pentru primirea în profesia de avocat, rezultă că această soluţie este întemeiată pe dispoziţiile art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat.
Acelaşi temei juridic este evocat şi în Decizia nr. 8499 din 15 decembrie 2001, a Consiliului U.A.R., prin care a fost respinsă contestaţia reclamantului împotriva actului administrativ anterior menţionat.
Or, aşa cum a constatat şi prima instanţă, textul în discuţie care prevede obligativitatea depunerii cererii pentru primirea în avocatură „cu cel puţin cinci ani anterior împlinirii vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări din care face parte", a intrat în vigoare la peste 3 luni de la data depunerii de către reclamant, a cererii.
Cum legea civilă nu retroactivează, măsura organelor de conducere ale U.A.R., de respingere a cererii şi a contestaţiei reclamantului, fundamentată pe norma juridică în discuţie, este greşită.
În plus, din actele dosarului rezultă că la data depunerii cererii de primire în profesie – 27 februarie 2001, reclamantul nu avea împlinită vârsta de 60 de ani, încât, în raport cu vârsta standard de pensionare, de 65 ani şi condiţia celor cinci ani anteriori este îndeplinită.
Referitor la critica privind interpretarea art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată, întrucât aceasta excede temeiul de drept al emiterii actelor atacate, examinarea sa devine inutilă.
În consecinţă, recursul se priveşte ca nefondat şi ca atare, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.R., împotriva sentinţei civile nr. 528 din 22 mai 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 595/2003. Contencios. Anulare decizie. Recurs | CSJ. Decizia nr. 597/2003. Contencios. Modificare ordin M.Ap.N.... → |
|---|
