ICCJ. Decizia nr. 613/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.613
Dosar nr.661/2003
Şedinţa publică din12 februarie 200.
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 74 din 21 ianuarie 2003, a respins acţiunea reclamantei D.F.N., prin care a solicitat anularea deciziei nr.154 din 10 iulie 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud.
S-a reţinut că, potrivit actelor din dosar, reclamanta nu a avut calitatea de refugiat, întrucât încă înainte de iulie 1940 a domiciliat în Cernăuţi, până în toamna anului 1945, părinţii fiind în această perioadă funcţionari ai SocietăţiiAnonime de Telefoane, unde şi-au desfăşurat activitatea profesională.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, susţinând că, potrivit actelor din dosar, în perioada 1940 – 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, având statutul de refugiat.
Recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 261 pct. (5) C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Fără arătarea motivelor şi a probelor, instanţa pronunţă o soluţie netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. (7) C. proc. civ., este supusă casării, întrucât cu privire la aceasta nu se poate exercita controlul judiciar.
Contrar acestor dispoziţiuni, instanţa de fond, deşi la dosar au fost depuse acte scrise din partea reclamantei, în susţinerea acţiunii a omis să le analizeze şi să arate motivele pentru care le înlătură, făcând doar o referire generală la probele administrate, fără să stabilească dacă reclamanta a suferit sau nu persecuţii din motive etnice şi, totodată, dacă datorită acestora s-a refugiat sau nu.
Or, sub acest aspect, instanţa era obligată să facă aprecieri cu privire la actele invocate şi, eventual, dacă considera că probele sunt insuficiente, să solicite reclamantei precizări cu privire la pretinsele persecuţii din motive etnice.
Faţă de cele expuse, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi trimisă cauza pentru rejudecare, în sensul sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.F.N. împotriva sentinţei civile nr.74 din 21 ianuarie 2003a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi12 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 610/2003. Contencios. Anulare ordin MEC. Recurs | CSJ. Decizia nr. 614/2003. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
