CSJ. Decizia nr. 881/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 881/2003
Dosar nr. 2508/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 107 din 21 decembrie 2001, Compartimentul de Control Financiar al Camerei Judeţene de Conturi Mehedinţi, în temeiul Legii nr. 94/1992, a sesizat Colegiul jurisdicţional Mehedinţi, solicitând obligarea în solidar a persoanelor fizice culpabile: S.C., C.I. şi I.I., la plata către Consiliul Judeţean Mehedinţi, a sumei de 167.812.301 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 80.523.301 lei, drepturi salariale plătite necuvenit şi 87.288.840 lei, reprezentând foloase nerealizate aferente sumei de bază, precum şi obligarea Consiliului Judeţean Mehedinţi la plata către bugetul local al judeţului, a sumei de 167.812.141 lei şi recuperare a acestei sume de la persoanele fizice obligate la plată.
În motivare, se arată că instituţia a fost prejudiciată cu aceste sume, prin acordare de drepturi salariale brute, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 154/1998, în valoare de 58.593.856 lei şi 21.929.447 lei, plăţi aferente, necuvenite către bugetele publice, cu titlu de asigurări sociale, şomaj şi asigurări de sănătate, plătite de instituţie în calitate de angajator, pentru care se fac vinovaţi I.I. şi C.I., în calitate de directori şi S.C., preşedinte.
Prin sentinţa nr. 45 din 10 aprilie 2002, Colegiul jurisdicţional Mehedinţi a respins încheierea nr. 107 din 21 decembrie 2001, cu motivarea că în funcţie de încadrarea în resursele financiare alocate anual şi numărul de posturi stabilite, salariile reevaluate au putut fi acordate la data intrării în vigoare a Legii nr. 154/1998 - 16 iulie 1998 şi majorate începând cu data de 1 noiembrie 1998, după aprobarea metodologiei prevăzute la art. 12 din acelaşi act normativ.
Pentru a hotărî astfel, Colegiul jurisdicţional a reţinut că şi în situaţia în care reevaluarea s-ar fi făcut după elaborarea normelor de evaluare a performanţelor profesionale individuale şi metodologiilor de aplicare a acestora, respectiv după publicarea HG nr. 775/1998, acordarea noilor salarii de bază, salariaţilor unităţii pârâte, trebuia să se facă tot de la data publicării în Monitorul Oficial a Legii nr. 154/1998 - 16 iulie 1998 - şi nu de la data adoptării Normelor metodologice, aşa cum greşit s-a susţinut în încheierea atacată.
Mai mult, se arată în sentinţa atacată, art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 154/1998, prevăd că pentru anul 1998 salariul de bază individual şi, după caz, indemnizaţia de conducere individuală, se stabilesc în conformitate cu prezenta metodologie, pe baza evaluării performanţelor profesionale individuale făcute în perioada 1 ianuarie 1998 – 30 septembrie 1998.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, Colegiul jurisdicţional a concluzionat că evaluarea performanţelor profesionale ale salariaţilor Consiliului Judeţean Mehedinţi, trebuia făcută până la data de 30 septembrie 1998, iar potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 154/1998, după reevaluare urma să se procedeze la stabilirea salariului de bază al fiecărui salariat, pentru primul an de aplicare a legii, respectiv pentru perioada 16 iulie 1998 – 16 iulie 1999, cu condiţia încadrării în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi stabilit, cerinţe respectate şi aplicate întocmai de unitatea pârâtă Consiliul Judeţean Mehedinţi.
Împotriva soluţiei astfel pronunţată, a formulat recurs jurisdicţional Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Mehedinţi, cu motivarea că acordarea noilor salarii între limitele minime şi maxime nu trebuia efectuată de la data publicării legii în Monitorul Oficial, ci de la data apariţiei Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 154/1998.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, examinând cauza, s-a pronunţat prin Decizia nr. 345 din 27 iunie 2002, în sensul că admiţând recursul jurisdicţional declarat de Procurorul financiar, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinând că într-adevăr Legea nr. 154/1998 a apărut în Monitorul Oficial la data de 16 iulie 1998, dar Normele de aplicare nu au fost emise în termenul prevăzut de lege, respectiv în 60 zile de la data publicării, ci la o dată ulterioară, respectiv 29 octombrie 1998, data adoptării HG nr. 775/1998.
În aceste condiţii, reţine secţia jurisdicţională, cu ocazia soluţionării cauzei în fond, după casare, se va verifica dacă nu este cazul a se stabili răspunderea pârâţilor până la data de 16 septembrie 1998, dată până la care Guvernul trebuia să emită normele de aplicare a legii.
Împotriva deciziei secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi au declarat recurs Consiliul Judeţean Mehedinţi, precum şi intimaţii-reclamanţi C.I. şi S.C.
Recurentul Consiliul Judeţean Mehedinţi a criticat Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, indicând drept motive de casare dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, a susţinut că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 154/1998, precum şi obligativitatea Guvernului de a emite norme de aplicare a legii, în termen de 60 zile şi nu s-a pronunţat asupra legalităţii termenului de aplicare a Legii nr. 154/1999, mulţumindu-se să indice, ca instanţa de trimitere să verifice dacă nu este cazul a se stabili răspunderea pârâţilor-intimaţi până la data de 16 septembrie 1998.
Or, instanţa de fond, apreciind că în mod corect şi legal s-au acordat drepturile salariale începând cu data publicării în Monitorul Oficial, a legii, nu de la data adoptării normelor, în mod just nu a continuat cercetarea judecătorească privind răspunderea pârâţilor pentru perioada 16 iulie – 16 septembrie 1998.
În mod temeinic şi legal, instanţa de fond a stabilit ca termen legal de aplicare a legii, data de 16 iulie 1998, dată la care legea a intrat în vigoare şi pe cale de consecinţă, de la această dată s-a născut şi dreptul la o nouă salarizare.
A mai susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat nici asupra celorlalte condiţii (fără a le enumera), singura condiţie, în sarcina angajatului fiind aceea a încadrării în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi stabilite de art. 4 alin. (1) din lege, condiţie pe care unitatea a îndeplinit-o.
În recursurile declarate, intimaţii S.C., I.I. şi C.I. au criticat Decizia atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând aceleaşi motive de casare şi anume:
- instanţa nu a analizat şi nu a ţinut cont de motivele invocate în întâmpinare, nepronunţându-se asupra mijloacelor de apărare şi anume, nu a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.
- de asemenea, instanţa nu a reţinut faptul că Legea nr. 154/1998 (M. Of. nr. 266/16.07.1998), a intrat în vigoare la data publicării, astfel că drepturile salariaţilor din sectorul bugetar se cuveneau acestora de la data de 16 iulie 1998.
Condiţionarea acordării drepturilor salariale ,de apariţia unor norme de aplicare, adoptate printr-un act normativ cu forţă juridică inferioară - Hotărâre de Guvern -, nu poate modifica sau extinde o prevedere legală, aşa cum greşit s-a pronunţat instanţa de recurs jurisdicţional.
Au mai susţinut recurenţii că sentinţa nr. 45 din 10 aprilie 2002, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Mehedinţi, este temeinică şi legală, iar din Decizia atacată, nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate care au justificat casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursurile sunt fondate.
Examinând Decizia recurată în raport cu motivele de casare invocate, se constată că secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a examinat şi interpretat greşit probele de la dosar, din care rezultă neîndoielnic că Legea nr. 154/1998 a intrat în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial, neprevăzându-se în textul legii o altă dată de intrare în vigoare, astfel încât data la care s-au născut şi drepturile salariaţilor la o nouă salarizare, este 16 iulie 1998.
Prin HG nr. 775/1998 s-a stabilit doar metodologia concretă de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite şi a normelor de evaluare a performanţelor profesionale individuale, în timp ce sistemul de stabilire a salariilor, astfel cum este intitulată legea, a intrat în vigoare la data de 16 iulie 1998.
Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice nu poate extinde sau restrânge prevederea legală.
Condiţia impusă de legiuitor pentru aplicarea noii salarizări, este aceea a încadrării în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi stabilite.
Prin urmare, în funcţie de existenţa resurselor financiare, salariile reevaluate au putut fi acordate fie la data intrării în vigoare a Legii nr. 154/1998 – 16 iulie 1998, fie începând cu o dată ulterioară acesteia, acolo unde resursele financiare nu au permis aplicarea noului sistem de salarizare, aşa cum corect a reţinut şi colegiul jurisdicţional prin sentinţa pronunţată.
În consecinţă, dispunând de resurse financiare, recurentul-pârât Consiliul Judeţean Mehedinţi a asigurat aplicarea noului sistem de stabilire a salariilor individuale de bază, cu încadrarea în resursele alocate şi în numărul de posturi stabilit, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 154/1998.
Astfel, nu se poate reţine punctul de vedere al Procurorului financiar, însuşit de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia recurată, potrivit căruia se puteau acorda salarii majorate începând cu data de 1 noiembrie1998, după aprobarea Normelor prevăzute la art.1 2 din Legea nr. 154/1998.
Aşadar, Decizia atacată fiind nelegală şi netemeinică, recursurile declarate vor fi admise, urmând a se dispune casarea deciziei secţiei jurisdicţionale şi respingerea recursului declarat de Procurorul financiar, împotriva sentinţei nr. 45/2002, a Colegiului jurisdicţional Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Consiliul Judeţean Mehedinţi, de I.I., S.C. şi C.I., împotriva deciziei nr. 345 din 27 iunie 2002, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia sus-menţionată şi respinge recursul jurisdicţional formulat de Procurorul financiar, împotriva sentinţei nr. 45 din 10 aprilie 2002, a Colegiului jurisdicţional Mehedinţi, pe care o menţine.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 880/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 883/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
