CSJ. Decizia nr. 941/2003. Contencios. Anulare autorizatie de construire si certificat de urbanism. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 941/2003
Dosar nr. 1470/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 mai 2002, la Curtea de Apel Bucureşti, S.B. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 286 din 19 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, susţinând că, în mod greşit, i s-a respins ca prematură acţiunea sa, pentru lipsa procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Astfel, recurentul a susţinut că s-a adresat Primăriei municipiului Bucureşti şi Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, realizând astfel procedura prealabilă impusă de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
A mai susţinut recurentul că pricina a fost luată peste rând, numai în prezenţa părţilor şi că instanţa nu ar fi motivat soluţia pronunţată.
Verificându-se actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie constată că recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins.
Prin sentinţa civilă nr. 286 din 19 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a respins acţiunea recurentului de faţă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Cauza a fost judecată în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti, cu Primarul municipiului Bucureşti şi cu SC P. SA.
Prin acţiune, S.B. a cerut ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea autorizaţiei de construire nr. 53D/2000, eliberată către SC P. SA şi a certificatului de urbanism nr. 98D din 21 iunie 2000 privind edificarea unei construcţii S+P+2 etaje pe terenul din Bucureşti, anularea acordului de mediu nr. 717 din 20 septembrie 2000 şi a avizului D.G.P. Spaţii verzi nr. 2123 şi 2492 din 2 noiembrie 2000, precum şi a celorlalte acte ce au stat la baza emiterii acestora.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că locuieşte în str. Docenţilor nr. 12A, teren pe care, până în vara anului 2000, s-a aflat un parc secular. Acest teren a fost concesionat de Primăria Capitalei către SC P. SA în vederea construirii unui edificiu pentru birouri şi locuinţe. Ca atare, reclamantul a considerat că în acest fel se distruge echilibrul ecologic în zonă.
De precizat că, această cauză a fost suspendată până la soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 159 din 13 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa sus-citată a fost respinsă acţiunea lui S.B. împotriva Primăriei municipiului Bucureşti, a Primarului general şi a SC P. SA pentru prematuritate, nefiind realizată procedura prealabilă privind acţiunea pentru anularea autorizaţiei de construire şi a certificatului de urbanism şi repunerea spaţiului în situaţia anterioară.
Prin încheierea din 16 octombrie 2001, în dosarul nr. 3165, Curtea Supremă de Justiţie a luat act cu privire la acest recurs, de renunţare la judecata recursului declarat de S.B.
În cauza de faţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că nu s-a făcut nici în această cauză dovada plângerii prealabile (incident pus în discuţia părţilor de Curtea de Apel Bucureşti încă de la 26 februarie 2002).
Art. 5 din Legea nr. 29/1990 stipulează imperativ că, anterior introducerii acţiunii în justiţie, cel ce se consideră vătămat trebuie să se adreseze autorităţii emitente, în procedură prealabilă administrativă.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut corect că nici una din autorităţile chemate de recurent în judecată nu a fost sesizată cu anularea actelor administrative indicate, anterior chemării în judecată.
Cererea către Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului priveşte sistarea lucrărilor de construcţie, iar celelalte demersuri privesc, de asemenea, numai stoparea lucrărilor ce ar afecta mediul înconjurător.
Deci, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că aceste demersuri nu au valoarea unor plângeri prealabile împotriva actelor administrative în discuţie.
Cât priveşte celelalte susţineri ale recurentului (că s-ar fi luat cauza peste rând de instanţa de judecată) nu este dovedită în cauză, ca de altfel nici nemotivarea sentinţei. Hotărârea atacată este motivată şi este legală şi temeinică.
Aşa fiind, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.B. împotriva sentinţei nr. 286 din 19 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 942/2003. Contencios. Anulare ordin M.E.C.si... | CSJ. Decizia nr. 940/2003. Contencios. Anulare Norme... → |
|---|
