ICCJ. Decizia nr. 1001/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1001/2004
Dosar nr. 2181/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 974/2002, reclamanta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Bucureşti – Direcţia Control Fiscal – Serviciul Control Fiscal 2, a solicitat anularea deciziei nr. 299 din 30 aprilie 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi anularea prevederilor corespunzătoare din procesul-verbal nr. 15149 din 18 decembrie 2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bucureşti, respectiv cele referitoare la neacordarea facilităţilor prevăzute de art. 7 din OUG nr. 219/1999 şi art. 7 din HG nr. 402/2002, pentru activitatea de export efectuată în nume propriu de societatea reclamantă, în lunile ianuarie şi februarie 2001, de mentanol provenit din prelucrarea gazelor naturale la V. SA Victoria, respectiv cu referire la aplicarea unei cote de import de 25% la profitul realizat de societate, urmare a acestor exporturi, în loc de cota de 5% prevăzută de actele normative, suma contestată fiind de 4.306.420.111 lei stabilită de organul de control, drept diferenţă impozit pe profit şi penalităţi aferente, la 31 martie 2001;
- neacordarea reducerii de 50% pentru profitul reinvestit de societate, prin achiziţionarea unui apartament la 1 martie 2001, suma contestată fiind de 118.383.125 lei şi penalităţile de întârziere aferente;
- modul de calcul al diferenţelor de curs valutar rezultate ca urmare a tranzacţiilor financiare (vânzare, valută), suma contestată fiind de 2.404.373.031 lei şi penalităţile de întârziere aferente;
- suma de 8.038.957.204 lei (înregistrată de societate în contul 600-cheltuieli cu materia primă), considerată cheltuială nedeductibilă pe luna iunie 2001, organul de control stabilind că societatea datorează un impozit pe profit mai mare în trimestrul II/2001, fără a menţiona cât anume şi penalităţi de întârziere calculate la această diferenţă de impozit pe profit;
- stabilirea şi calcularea unor majorări de întârziere în sumă de 1.120.213.969 lei rezultate din diferenţa de impozit pe profit, constatate de organul de control şi a penalităţilor de întârziere aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 362 din 19 martie 2003 s-a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Cu privire la aplicarea calculului impozitului pe profit, a cotei legale de 25%, şi nu a celei de 5%, potrivit OG 70/1944, cu modificările ulterioare, respectiv OUG nr. 217/1999, art. 7 şi HG nr. 402/2000, art. 7, instanţa nu a reţinut susţinerile reclamantei privind aplicarea cotei de 5%, faţă de chiar finalitatea normei în materie, constând în încurajarea şi sporirea competitivităţii producţiei şi exportul direct al acesteia de către producători, reducerea de impozit fiind acordată cu scopul creşterii şi modernizării capacităţilor de producţie, aspect ce rezultă din teza finală a art. 7 din OUG nr. 217/1990, conform căreia „reducerea se calculează lunar, iar sumele aferente acesteia se repartizează ca surse proprii de finanţare".
În înţelesul normelor în materie, noţiunea de „bunuri realizate din activitatea proprie", are înţelesul că respectivele bunuri sunt realizate din activitatea proprie de producţie, facilitatea prevăzută de lege constând în reducerea cotei de impozitare, nu pentru toate operaţiunile de export, ci doar pentru cele în care se exportă bunuri provenite din activitatea proprie.
În speţă, reclamanta nu desfăşoară o activitate proprie, ci o activitate de comerţ, constând în achiziţionarea prin cumpărare a produsului ce a fost exportat (metanolul), aspect ce rezultă din contractele încheiate de societatea reclamantă, cu producătorul de metanol, cât şi convenţia nr. 1/2000, încheiată de societate, cu furnizorul de materie primă - SC D.S. SA Bucureşti şi cu producătoul de mentanol - SC V. SA Victoria.
S-a reţinut că mentanolul exportat de reclamantă a fost produs şi furnizat de SC V. SA, în baza contractelor de vânzare – cumpărare încheiate, astfel că societatea reclamantă nu exportă bunuri din activitate proprie de producţie, ci bunuri provenite din activitatea comercială, astfel că nu poate beneficia de facilitatea prevăzută de art. 7 din OUG nr. 17/1999 şi art. 7 din HG 402/2000, respectiv de cota redusă de 5% la impozit pe profit.
Pe cale de consecinţă, faţă de dispoziţiile OG nr. 11/1996, cu modificările ulterioare, art. 13 cu raportare la pct. 3 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2052/1997 şi art. 22 din OUG nr. 17/2000, faţă de cererile de rambursare compensare T.V.A., s-a reţinut că majorările de întârziere de 1.120.213.969 lei aferente impozitului pe profit stabilit, supliment pe perioada verificată de 4.306.420.111 lei, au fost legal stabilite.
Nici susţinerile privind suma de 118.383.125 lei nu au fost reţinute, întrucât raportat la data achiziţiei bunului imobil, la 1 martie 2001, fiind anterioară datei la care a intrat în vigoare Legea nr. 189/2001, privind aprobarea OUG nr. 217/1999, pentru modificarea şi completarea OUG nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, Legea nr. 189/2001 fiind publicată în Monitorul Oficial, achiziţia bunului la 1 martie 2001, fiind anterioară intrării în vigoare a legii citate mai sus, care nu retroactivează.
Cu referire la sumele de 2.404.373.031 lei venituri impozabile din diferenţa de curs valutar şi suma de 8.036.957.804 lei cheltuieli cu materia primă, întrucât se va încheia un nou act de control, nu pot forma obiect de restituire.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC I.T. SRL Bucureşti, criticând-o astfel:
- instanţa de fond a omis concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, însuşindu-şi punctul de vedere al organelor de control, reducând noţiunea de „activitate", la cea de „producţie".
S-a dat o interpretare proprie actelor normative, incidente OUG nr. 217/1999 şi HG nr. 402/2000, privind aplicarea cotei de 5%.
Actele normative citate folosesc noţiunile de „contribuabili", nu de „producători", iar facilităţile de la 25%, la 5%, sunt pentru „activităţi proprii", şi nu „de producţie".
Instanţa face referire la denumirea conturilor, deşi nici unul din acestea nu este denumit producţie proprie sau producţie proprie de imobilizări corporale.
Cu privire la exporturi, societatea a beneficiat de restituirea T.V.A., îndeplinind toate condiţiile pentru acordarea facilităţilor solicitate.
În mod eronat nu s-a acordat reducerea de 50% pentru profitul reinvestit, deşi la pct. 9 al art. 7 alin. (2) din Legea 189/2001, modificată şi completată, se prevede că reducerea se calculează începând cu profitul realizat după data de 1 ianuarie 2001.
Cu referire la suma de 1.120.213.969 lei majorări de întârziere, instanţa nu a motivat respingerea acestui capăt de cerere – concluzia este în contradicţie cu constatările din expertiza efectuată în cauză.
Instanţa de fond a înlăturat fără temei şi argumente, expertiza contabilă.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.
În conturile de venit, orice agent economic este obligat potrivit Legii nr. 82/1991, să reflecte activitatea proprie şi nu activitatea altei persoane juridice, în speţă SC V. SA.
Instanţa a apreciat corect cu privire la conturile 711, 721 şi 722, care vizează bunuri din producţia proprie.
În speţă, intimata nu a avut activitate de producător, nici nu se poate prevala de processing, întrucât nu a fost proprietara materiei prime [a avut contracte de vânzare – cumpărare cu SC V. SA, de asemeni nu a fost desfăşurat nici activitate de comisionar].
Este adevărat că în cazul cotei 0 T.V.A., beneficiarii pot să aibă cotă redusă la impozitul pe profit, însă, deşi este o condiţie, nu este suficientă.
Atâta vreme, cât societatea-intimată a avut numai activităţi de „comerţ", fiind cumpărător al metanonului, producătorul fiind SC V. SA în mod legal instanţa a constatat că poate beneficia de facilitatea reducerii cotei de impozit pe profit, de la 25%, la 5%.
Obiectul expertizei fiind calculul reducerii de impozit citat mai sus, atâta vreme, cât instanţa a ajuns la concluzia că societatea nu beneficiază de această facilitate, evaluarea expertizei nu se impunea.
Cu referire la neacordarea reducerii de 50% pentru profitul reinvestit, reducerea se calculează începând cu profitul care are în vedere un an întreg, şi nu data investirii, astfel că în mod judicios s-a apreciat că Legea nr. 189/2001 nu retroactivează.
Cu privire la suma de 1.120.21.3.9696 lei ,ce a format obiectul expertizei contabile, s-a răspuns mai sus.
Faţă de considerentele menţionate, constatându-se recursul, nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.T. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 362 din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1000/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1002/2004. Contencios. Anulare decizie M.F. si... → |
|---|
