ICCJ. Decizia nr. 1005/2004. Contencios. Anulare decizie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1005/2004
Dosar nr. 3841/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2639/2003, în urma declinării competenţei de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru persoanele cu handicap şi Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, a contestat Decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2003, întrucât i s-a refuzat încadrarea, ca persoană cu handicap.
Prin sentinţa civilă nr. 1229 din 93 septembrie 2003, s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Faţă de diagnosticul clinic, dublă leziune hernie de disc şi mielopatie cervicală, crize comiţiale de pierderea cunoştinţei, s-a reţinut că acestea reprezintă boli contractate, un handicap şi nu fac obiectul Legii nr. 519/2002, de aprobare a OUG nr. 102/1999.
Potrivit legislaţie asigurărilor sociale, s-a reţinut corect că reclamantul beneficiază de protecţie socială oferită de normele speciale, legislaţia de asigurări sociale pentru sechele după accident de muncă, neîncadrându-se în criteriile medicale aprobate prin Ordinul M.S.F. nr. 726 /2002, pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestor categorii de persoane, faţă de diagnosticul clinic, apreciindu-se corect că aceasta nu reprezintă handicap, în sensul prevederilor OUG nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002 şi Ordinul nr. 726/2002 ,cu modificările aduse prin Ordinul M.S.F. nr. 277/2002.
Cu referire la refuzul acordării unui ajutor financiar pentru plata întreţinerii, acest aspect nu a fost reţinut în cadrul acţiunii de faţă, având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei emisă în calea administrativă de atac, împotriva certificatului emis de comisia de specialitate teritorială.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, reclamantul M.G., criticând-o astfel:
Instanţa de fond în mod eronat a refuzat obligarea pârâţilor, la acordarea ajutorului social, conform Legii nr. 416/2001, cu data de 1 ianuarie 2001 şi 2002.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Instanţa de fond în mod judicios a constatat legalitatea deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2003, a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, în sensul că recurentul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 519/2002, având asigurată protecţia socială oferită de legislaţia asigurărilor sociale.
În această situaţie nu se poate acorda ajutor financiar pentru persoanele cu handicap, neîncadrându-se în prevederile legii menţionate mai sus.
Constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G., împotriva sentinţei civile nr. 1229 din 3 septembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2004. Contencios. Anulare decizie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1006/2004. Contencios. Anulare decizie. Recurs → |
|---|
