ICCJ. Decizia nr. 1003/2004. Contencios. Anulare decizie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1003/2004
Dosar nr. 3838/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 27 mai 2003, reclamantul K.N. a chemat în judecată Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, solicitând anularea deciziei nr. 161.727/PG/3 din 15 aprilie 2003, emisă de Direcţia pentru Străini şi Probleme de Migrări şi obligarea pârâtei să dispună interdicţia de returnare şi acordarea unui drept de şedere în România, în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (1) din OUG nr. 194/2002.
La 10 iunie 2003, soţia reclamantului, C.A.N. a formulat o cerere de intervenţie în interesul reclamantului, solicitând admiterea cererii acestuia şi anularea deciziei de returnare, care provoacă, atât ei, cât şi fiului, minor, un grav prejudiciu. Cererea a fost admisă în principiu.
Prin sentinţa civilă nr. 1075 din 1 iulie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis atât acţiunea principală, cât şi cererea de intervenţie, a anulat dispoziţia contestată şi a obligat pârâta să acorde reclamantului, dreptul de şedere în România, pentru reintegrarea familiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul se încadrează în cazurile de interzicere a returnării prevăzută de art. 89 alin. (1) lit. b) şi c) din OUG nr. 194/2003, întrucât este căsătorit cu un cetăţean român şi are un copil minor – cetăţean român în îngrijire, iar durata şederii ilegale este mai mică de 6 luni.
Faţă de situaţia familială, instanţa a constatat că se justifică acordarea dreptului de şedere, în condiţiile art. 62 şi 63, raportat la art. 49 din OUG nr. 194/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, susţinând în esenţă că, deşi obiectul acţiunii l-a constituit anularea dispoziţiei, prin care s-a respins cererea de acordare a tolerării, instanţa fondului a analizat detaliat şi s-a pronunţat în legătură cu interzicerea returnării şi acordarea dreptului de şedere pentru reîntregirea familiei, în condiţiile în care reclamantul nu a formulat nici o cerere în acest sens.
Recursul este fondat.
Un prim capăt de acţiune a constat în anularea dispoziţiei nr. 161727/PG/3 din 15 aprilie 2003, emisă de Direcţia pentru Străini şi Probleme de Migrări, din cadrul Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
Admiţând acest capăt de cerere şi dispunând anularea deciziei contestate, Curtea de Apel Bucureşti nu a făcut nici o analiză stării de fapt şi a textelor legale incidente în cauză [art. 98 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 194/2002].
Procedând astfel, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pronunţând o hotărâre nemotivată, situaţie ce face imposibilă exercitarea controlului judecătoresc, de către instanţa de recurs.
Astfel fiind, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi art. 353 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, împotriva sentinţei civile nr. 1075 din 1 iulie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1002/2004. Contencios. Anulare decizie M.F. si... | ICCJ. Decizia nr. 1005/2004. Contencios. Anulare decizie. Recurs → |
|---|
