ICCJ. Decizia nr. 1126/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992 republicată (despăgubiri civile, alocaţii bugetare). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1126/2004
Dosar nr. 3114/2000
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actul de sesizare din 9 mai 1997, Procurorul financiar a sesizat Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi, judeţul Bistriţa Năsăud şi a solicitat obligarea lui C.I., director al R. R.A. Bistriţa, B.I., contabil-şef, M.E., G.V. şi M.I., la plata, cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 105.740.200 lei, c/val a 392,94 tone îngrăşăminte chimice destinate utilizării de producătorii agricoli în anii 1994 - 1996, nejustificată cu documente. La data de 14 mai 1997, se mai depune o sesizare a Procurorului financiar, prin care se solicită obligarea A.N.P.A. R.A., filiala Bistriţa Năsăud, la restituirea către bugetul de stat, a sumelor de 7.122.900 lei reprezentând c/val a 23,6 tone îngrăşăminte chimice şi 440.521.000 lei alocaţii bugetare şi 41.910.742 lei c/val a 137,05 tone îngrăşăminte chimice, acordate peste normele legale, fiind cerută şi stabilirea răspunderii în sarcina unor funcţionari, ce se pretinde că au concurat la prejudiciul constatat.
Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bistriţa, prin sentinţa nr. 3 din 26 ianuarie 1999, a admis actul de sesizare din 9 mai 1997, constatând că prejudiciul de 101.782.195 lei, la cât a fost modificat la cererea procurorului financiar, a fost recuperat integral, pârâtul G.M. a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 1.546.775 lei şi A.N.P.A. R.A., filiala Bistriţa, a fost obligată la plata sumei de 376.454.646 lei, şi admiţând şi sesizarea din 14 mai 1997, a constatat că prejudiciile puse în sarcina pârâţilor C.I., P.I., B.P., B.I., G.V., A.L., I.V., au fost recuperate.
Sentinţa nr. 3/1997 a rămas definitivă prin nerecurare, dar împotriva acesteia, Procurorul general financiar, în baza art. 84 din Legea nr. 94/1992, a declarat recurs în anulare la Curtea de Conturi care în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, a soluţionat recursul în anulare, în care se critica sentinţa, în sensul că nu a fost verificat dacă îngrăşămintele au fost predate producătorilor agricoli, că nu s-a făcut aplicarea art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, inclusiv la plata de dobânzi, că nu a fost obligată A.N.P.A. Bistriţa, la plata către buget, a unor sume recuperate.
Curtea de Conturi în compunerea prevăzută de art. 56 din lege prin Decizia nr. 23 din 8 martie 2000 a respins recursul în anulare reţinând că instanţa a analizat şi a constatat recuperat prejudiciul, că instanţa a avut în vedere actul de sesizare, prejudiciul sesizat şi a pronunţat o soluţie legală.
Împotriva acestei decizii cu nr. 23 din 8 martie 2000, a declarat recurs Procurorul general financiar care a reluat criticile din recursul în anulare şi anume, că A.N.P.A. Bistriţa trebuie obligată la plata sumelor de 7.122.900 lei c/val. a 23,6 tone îngrăşăminte chimice şi sumei de 41.910.742 lei către buget, că nu s-a pronunţat asupra aplicării obligaţiilor şi a art. 77 din lege sau a extinderii obiectului judecăţii şi pentru alte sume.
Recursul este nefondat.
Curtea de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, de organizare şi funcţionare, analizând recursul în anulare, a constatat în mod judicios că acesta nu este fondat.
Astfel, a reţinut pe de o parte, că sumele sesizate iniţial nu au fost corect reţinute, fiind corectate la instanţă, că aceste sume rămase certe au fost recuperate.
În conformitate cu actele de sesizare, Colegiul jurisdicţional, dar şi Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56, au analizat actele dosarului şi s-au pronunţat în limitele obiectului litigiului, constatând că prejudiciile au fost recuperate, şi că evident, A.N.P.A. Bistriţa a virat sumele la buget, nu le-a reţinut în contul său.
Cum este demonstrat că instanţa a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, recursul declarat de Procurorul general financiar se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 23 din 8 martie 2000, a Curţii de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1117/2004. Contencios. Refuz plata daune... | ICCJ. Decizia nr. 1128/2004. Contencios. Refuz primire în... → |
---|