ICCJ. Decizia nr. 1140/2004. Contencios. Refuz acordare ajutor financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1140/2004
Dosar nr. 4106/2003
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 aprilie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1232, reclamantul Ţ.I., cetăţean moldovean, a chemat în judecată Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, solicitând recunoaşterea dreptului său la suma de 100.000 lei ajutor financiar nerambursabil, aferent perioadei 1 – 6 februarie 2003. În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a intrat în România în anul 2001 şi a solicitat acordarea statutului de refugiat, întrucât se consideră persecutat în Republica Moldova, precizând că procedura în care s-a încadrat, a luat sfârşit la 6 februarie 2003.
Ministerul de Interne - Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, a comunicat petiţionarului-reclamant, la 6 martie 2003, respingerea definitivă a cererii de acordare a statutului de refugiat, depunând dovada achitării către reclamant a sumei de 100.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1297 din 10 septembrie 2003, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul Ţ.I., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul Ţ.I., criticând-o pentru netemeinicie, instanţa de fond nepronunţându-se asupra cererii sale, cu privire la obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în valoare de 3.000.000. lei.
Recursul este întemeiat pentru motiv de ordine publică.
Este necontestat că obiectul acţiunii formulate de recurentul-reclamant, cetăţean din Republica Moldova, care a solicitat autorităţii competente, acordarea statului de refugiat, îl formează cererea acestuia de a i se recunoaşte şi acorda drepturile prevăzute de art. 13 alin. (2) din OG nr. 102/2000, privind Statutul şi regimul refugiaţilor din România.
În raport cu cererea de acordare a statutului de refugiat, cererea de faţă are caracterul unei cereri accesorii care, potrivit prevederilor art. 17 C. proc. civ., este în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Or, potrivit art. 15 alin. (3) din OG nr. 102/2000, instanţa competentă să judece cererile privind hotărârile autorităţii competente, prin care au fost soluţionate solicitările de acordare a statutului de refugiat, este judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul structura competentă a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, care a luat hotărârea.
Aşadar, pentru motivul arătat, recursul fiind fondat, urmează să fie admis. Se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare, în temeiul art. 1 pct. 1 şi art. 5 C. proc. civ., la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
În ceea ce priveşte criticile de fond formulate de recurentul-reclamant, acestea vor fi cercetate de instanţa competentă, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ţ.I. împotriva sentinţei civile nr. 1297 din 10 septembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, pentru competentă soluţionare, la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1138/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1142/2004. Contencios. Contestatie la... → |
|---|
