ICCJ. Decizia nr. 1155/2004. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1155/2004
Dosar nr. 413/2003
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 61 din 9 mai 2002, Colegiul jurisdicţional Mehedinţi a dispus obligarea în solidar, a pârâţilor G.C., G.R., M.F., R.D. şi F.I., la plata către Primăria Simian, judeţul Mehedinţi, a sumei de 9.600.047 lei despăgubiri civile [reprezentând dobânda de 34,1% pe an, respectiv dobânda de referinţă pentru actualizarea sumelor neîncasate din contravaloarea apartamentului beneficiarului M.I.], urmând ca primăria să vireze sumele, la bugetul local Simian.
Instanţa a constatat ca rămas fără obiect, petitul privind plata sumei de 4.101.254 lei.
Recursurile jurisdicţionale declarate de Primăria comunei Simian, G.C., M.F., R.D. şi F.I. au fost respinse de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 397 din 13 septembrie 2002.
Pentru a pronunţa această hotărâre, secţia jurisdicţională a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile OG nr. 19/1994, cu ocazia vânzării apartamentelor din blocurile finalizate, prin utilizarea fondurilor alocate de la bugetul consiliului judeţean.
Astfel, nu s-au stabilit concret obligaţiile de plată ale cumpărătorilor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de OG nr. 19/1994, pentru plata în rate, nu s-au consemnat modalităţile de plată şi nu s-au luat măsuri de rezoluţiune a contractelor de vânzare-cumpărare, în situaţiile în care preţul nu a fost încasat integral.
În cazul locuinţelor vândute de R.A. L. nu au fost respectate dispoziţiile pct. 8 din Normele metodologice nr. 30501/10994, de aplicare a OG nr. 19/1994, în sensul că nu s-au încheiat contracte de împrumut sau de vânzare, cu stabilirea ratelor de împrumut şi a dobânzilor aferente.
Cât priveşte apartamentul vândut lui M.I., secţia jurisdicţională a constatat că recurenţii aveau obligaţia de a înscrie în contractul de vânzare-cumpărare, atât rata, cât şi dobânda aferentă, împrejurare în raport cu care nu s-a putut recupera integral prejudiciul, pe calea dreptului comun.
Împotriva deciziei au declarat recurs F.I., Consiliul Local şi Primăria comunei Simian, G.C., M.F. şi R.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut că nu sunt în culpă, pentru neîncasarea dobânzilor aferente ratelor achitate pentru apartamentele vândute, responsabilitatea revenind conducerii R.A. L. care a întocmit în mod defectuos, în anul 1994, precontractele de vânzare-cumpărare.
F.I. a mai arătat că nu a figurat în procesul-verbal încheiat de Camera de Conturi Mehedinţi, nu a funcţionat ca primar în acea perioadă şi nu poate fi făcut răspunzător de neîncasarea în totalitate a dobânzilor, în condiţiile în care a acţionat în judecată pe beneficiarii precontractelor de vânzare.
Aceeaşi apărare privind lipsa culpei, a susţinut-o şi Primăria Simian care a arătat că după primirea arhivei fostei R.A. L., s-a preocupat de recuperarea prejudiciului şi a obţinut hotărâri de obligare a cumpărătorilor la plata preţului, dar nu şi a dobânzilor în parte din cazuri.
Recurentul G.C. a învederat pe de o parte, inexistenţa prejudiciului în cazul M.I., apartamentul în discuţie fiind încă proprietatea Primăriei Simian, iar pe de altă parte, greşita stabilire a despăgubirilor, ca reprezentând dobânda de referinţă de 34,1% pe an, această valoare fiind de numai 16,1%, potrivit OG nr. 19/1994.
Referitor la recursurile declarate de M.F. şi R.D., Curtea va dispune anularea cererilor, ca netimbrate, întrucât cei doi recurenţi nu şi-au îndeplinit obligaţia de a timbra, ce le revenea potrivit Legii nr. 146/1997.
Examinând recursurile formulate de Consiliul Local şi Primăria comunei Simian şi de F.I. şi G.C., Curtea va constata că ele sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Deşi contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor au fost încheiate în anul 1994, de fosta R.A. L., la desfiinţarea regiei în 1995, activul şi pasivul acesteia au fost preluate de Consiliul Local şi Primăria Simian care, deşi potrivit Legii nr. 69/1991 şi OG nr. 19/1994, avea atribuţiunii exprese de a urmări îndeplinirea condiţiilor legale, nu a inventariat situaţia apartamentelor, nu a clarificat regimul juridic al acestora şi valabilitatea contractelor şi nu a întreprins măsurile necesare recuperării, deşi s-a dispus intrarea în legalitate la o primă verificare a Camerei de Conturi Mehedinţi, din anul 1998.
De-abia în anul 2000, în urma celei de-a doua verificări, efectuate în 1999 de controlorii financiari, s-au luat măsuri de acţionare în judecată a beneficiarilor apartamentelor, pentru recuperarea diferenţelor de preţ rămase neachitate, obţinându-se hotărâri judecătoreşti de obligare la plata despăgubirilor şi în unele cazuri şi a dobânzilor.
În cazul cumpărătorului M.I., recuperându-se pe calea dreptului comun, doar contravaloarea apartamentului la data vânzării, răspunderea pentru valoarea actualizată revine recurenţilor, paguba fiind calculată în funcţie de dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României, la titlurile de stat, de la data pronunţării sentinţei.
Aşadar, instanţele Curţii de Conturi au reţinut în mod judicios existenţa prejudiciului, valoarea acestuia şi culpa primăriei şi a persoanelor fizice răspunzătoare.
Cât priveşte apărarea invocată de F.I., Curtea nu o poate primi, deşi sesizarea iniţială a Camerei de Conturi Judeţene nu îl privea şi nu a avut calitatea de primar la data vânzării apartamentelor. Dar, recurentul, ce a funcţionat ca primar din 1996, nu a pus în aplicare măsurile de intrare în legalitate, dispuse de organul de control, prin Decizia nr. 10/1998, act necontestat şi nu a urmărit încasarea şi virarea sumelor datorate bugetului fondului special din vânzarea locuinţelor.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Consiliul Local şi Primăria Comunei Simian şi de F.I. şi G.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrate, recursurile declarate de M.F. şi R.D., împotriva deciziei nr. 397 din 13 septembrie 2002, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României.
Respinge ca nefondate, recursurile declarate împotriva aceleiaşi decizii, de F.I., G.C. şi de Consiliul Local Simian şi Primăria comunei Simian.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1154/2004. Contencios. Refuz întocmire... | ICCJ. Decizia nr. 1156/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
