ICCJ. Decizia nr. 1178/2004. Contencios. Anulare ordin M.E.C. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1178/2004
Dosar nr. 1666/2002
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27 iulie 2001, reclamanta H.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;
1) anularea Ordinului pârâtului nr. 3867 din 24 mai 2001, prin care s-a dispus omologarea concursului şi încadrarea reclamantei pe postul de expert II în cadrul Compartimentului Relaţii Bilaterale din Direcţia Relaţii Internaţionale, începând cu data de 24 mai 2001;
2) anularea Ordinului nr. 3868 din 24 mai 2001, emis de pârât şi a actelor administrative referitoare la organizarea, desfăşurarea şi rezultatele examenului organizat în baza acestui ordin.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că, prin hotărâre judecătorească, pârâtul a fost obligat să-i recunoască drepturile dobândite prin concursul organizat la data de 24 aprilie 1998, de Ministerul Educaţiei Naţionale, concursul fiind omologat şi s-o încadreze pe reclamantă pe postul de expert II, de la data omologării concursului.
Pârâtul a executat doar parţial hotărârea judecătorească respectivă, în sensul că, deşi s-a omologat concursul la care a participat la data de 22 aprilie 1998, încadrarea sa pe post s-a făcut abia peste 2 ani, la 24 mai 2001, în baza Ordinului nr. 3867 din 24 mai 2001.
Chiar şi acest ordin de încadrare a fost suspendat, nelegal, de către pârât, prin Ordinul nr. 3868 din 24 mai 2001, până la susţinerea de către reclamantă a examenului organizat în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din HG nr. 23/2001.
În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, reclamanta a mai arătat că atât organizarea, cât şi desfăşurarea examenului din 15 iunie 2001, dispus în baza ordinului mai sus menţionat, au fost neregulamentare şi că, deşi a formulat contestaţie, aceasta nu i-a fost soluţionată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 322 din 26 martie 2002, a admis în parte acţiunea, a anulat parţial Ordinul pârâtului, nr. 3867/2001, respectiv art. 2 al acestui ordin, în sensul că a reţinut ca dată a încadrării reclamantei, data de 1 mai 1998, şi nu 24 mai, cum se prevede în art. 2.
A respins ca neîntemeiat, al doilea capăt de cerere privind anularea actelor administrative referitoare la organizarea, desfăşurarea şi rezultatele examenului din 15 iunie 2001, obligând pârâtul la 133.000 lei cheltuieli.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâtul a depăşit termenul legal de executare a hotărârii judecătoreşti, prin care era obligat să o încadreze pe reclamantă, urmare a concursului din 22 aprilie 1998 , iar câştigarea acestui concurs a dat naştere unui drept, şi nu doar unei vocaţii, motiv pentru care Ordinul nr. 3867 a fost anulat, doar cu privire la data încadrării reclamantei pe post, dată care a fost stabilită la 1 mai 1998, luna următoare omologării concursului.
Referitor la cel de al doilea capăt din acţiune, instanţa a reţinut că suspendarea primului ordin (nr. 3867), prin cel de-al doilea (nr. 3968), a fost impusă de prevederile art. 17 din HG nr. 23/2001 şi că, din probele administrate, nu au rezultat aspecte de natură să contureze neregularităţi în organizarea, desfăşurarea şi rezultarea examenului.
Împotriva sentinţei, în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ. şi legal timbrate, au promovat recursuri atât reclamanta H.E., cât şi pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Reclamanta a susţinut, în recursul său, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi 10 şi ale art. 305 C. proc. civ., casarea sentinţei atacate, cu trimiterea cauzei la instanţa de fond, spre rejudecare.
În esenţă, recurenta-reclamantă a precizat că instanţa a interpretat eronat cererea sa în ceea ce priveşte al doilea capăt al acesteia, întrucât a solicitat anularea Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3868/2001, apărările cu privire la acesta fiind menţionate atât în cererea introductivă, cât şi în concluziile scrise, nefiind vorba despre două cereri, cum eronat s-a consemnat în hotărâre.
Instanţa de fond a greşit şi atunci când a considerat că îi erau aplicabile prevederile art. 17 din HG nr. 23/2001, deoarece acest text se referă la personalul existent în fostul Minister al Educaţiei Naţionale, la acel moment, or abia prin această sentinţă s-a stabilit că ea trebuia încadrată de la 1 mai 1998, efectul fiind astfel, paradoxal, ulterior cauzei.
A mai arătat recurenta-reclamantă că instanţa fondului nu a motivat soluţia de respingere a capătului doi şi a dovezilor care erau hotărâtoare pentru soluţionarea pricinii, ignorând probatoriul existent, care dovedea nelegalitatea organizării şi a rezultatelor examenului din 15 iunie 2001, nerespectarea structurilor care asigură desfăşurarea, evaluarea şi rezultatele acestuia, prin inexistenţa Comisiei de Analizare a Contestaţiilor, încălcarea dreptului său la contestaţie, actele administrative ale examenului nefiind valabil întocmite.
Ca motive de casare, pârâtul a invocat nelegalitatea sentinţei recurate şi faptul că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că nu au fost întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, reclamanta nedovedind vreo vătămare a unui drept legal.
Modificând Ordinul nr. 3867/2001, prima instanţă s-a substituit, practic, în atribuţiile Ministerului Educaţiei şi Cercetării, soluţiile instanţei fiind limitate la cele prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Criticile formulate în ambele recursuri sunt neîntemeiate.
Astfel, prima instanţă a reţinut corect că reclamanta a solicitat în al doilea capăt de cerere din acţiunea introductivă, anularea actelor administrative referitoare la organizarea, desfăşurarea şi rezultatele examenului organizat conform Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3868 din 24 mai 2001, întrucât în această formă este redactată cererea, abia în concluziile scrise, reclamanta precizând că această solicitare „înseamnă în fapt, tot anularea Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3868 din 24 mai 2001".
Ca atare, prima susţinere a recurentei-reclamante, referitoare la calificarea dată cererii formulate la al doilea capăt din acţiune, nu este fondată.
Nu este întemeiată nici cea referitoare la faptul că reclamantei nu i s-ar aplica prevederile HG nr. 23/2001, deoarece ar exista neconcordanţe privind succesiunea în timp a momentului pronunţării sentinţe, faţă de data încadrării sale.
Este adevărat că abia prin sentinţa recurată, instanţa a modificat data încadrării reclamantei pe post şi că acest lucru s-a făcut retroactiv, dar stabilind acea dată, era firesc să constate şi aplicabilitatea unei norme legale, în raport cu acel moment, deci retroactiv.
Stabilind că data încadrării pe post este data de 1 mai 1998, instanţa a dispus, practic că, la acel moment, reclamanta-recurentă făcea parte din structura Ministerului Educaţiei Naţionale.
Prin urmare, a apreciat în mod întemeiat că îi erau aplicabile dispoziţiile art. 17 din HG nr. 23/2001, care prevedeau că personalul existent în fostul Minister al Educaţiei Naţionale, este preluat de Ministerul educaţiei şi Cercetării, pe bază de examen sau concurs.
În acest sens, prima instanţă a reţinut corect şi argumentul că, prin sentinţa nr. 14509/1999, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a obligat pârâtul, la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 1 mai 1998 – 1 octombrie 1999.
A susţine că recurenta nu trebuie să susţină examen sau concurs, potrivit art. 17 din HG nr. 23/2001, ar însemna ca aceasta să beneficieze doar de drepturile cuvenite pentru acea perioadă, fără a avea obligaţiile legale ale momentului, ceea ce este inadmisibil.
Nu este fondată nici aprecierea recurentei, potrivit căreia soluţia de respingere dată celui de-al doilea capăt din acţiune ar fi nemotivată.
În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Curtea de Apel a menţionat considerente de fapt şi de drept care i-au format convingerea şi motivele care au determinat-o să respingă cererea reclamantei.
Pe bună dreptate, instanţa a arătat că Ordinul nr. 3868/1998 a fost în concordanţă cu prevederile art. 17 din OG nr. 23/2001, acesta dispunând suspendarea Ordinului nr. 3867/1998, până la susţinerea examenului organizat în conformitate cu acest text normativ.
Întrucât nici aspectele legate de neregularitatea acestui examen, sesizate de recurentă, nu s-au dovedit prin probele administrate, prima instanţă a concluzionat corect că nu se impune anularea actelor administrative, referitoare la organizarea, desfăşurarea şi rezultatele examenului.
Nu se verifică nici criticile formulate de recurentul-pârât.
Chiar dacă reclamanta s-a prezentat la examenul organizat la 15 iunie 2001, aceasta nu echivalează cu o renunţare la dreptul de contestare a Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3867/2001, aceasta urmând corect procedura administrativă prealabilă privind ambele ordine.
Oricum, reclamanta nu a contestat statutul de încadrat, dobândit prin Ordinul nr. 3867/2001, ci data de la care este îndreptăţită a i se acorda acest statut, sub acest aspect ea reclamând un drept legitim şi o vătămare, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Stabilind o altă dată de la care reclamanta este încadrată pe post, instanţa nu şi-a depăşit limitele cenzurii judecătoreşti, de legalitate a actului administrativ, acest aspect nefiind o normă tehnică exceptată de la controlul judecătoresc şi fiind în conformitate cu anularea parţială a actului administrativ atacat, prevăzută ca soluţie judecătorească de teza a II-a a art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 29/1990.
În considerarea tuturor celor expuse, dezlegarea dată de prima instanţă solicitărilor părţilor, este legală şi temeinică urmând ca, în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursurile să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta H.E. şi pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 322 din 26 martie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1177/2004. Contencios. Anulare Hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 1179/2004. Contencios. Rectificare decizie... → |
|---|
