ICCJ. Decizia nr. 1182/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 1182/2004

Dosar nr. 4204/2003

Şedinţa publică din 23 martie 2004

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la data de 21 iulie 2003, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 1787 din 19 decembrie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/200, cu acordarea drepturilor respective.

Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative indicate, fiind născută în timpul refugiului părinţilor săi.

Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 368/CA/2003 - P, din 22 septembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reţinând că, fiind copil născut în timpul refugiului părinţilor săi, reclamanta a dobândit acelaşi statut, suferind persecuţii din motive etnice pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul.

Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că soluţia primei instanţe este nelegală, deoarece actele normative în materie nu prevăd acordarea drepturilor respective pentru persoanele născute în timpul refugiului sau strămutării părinţilor, ba mai mult, prin Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale s-a dispus în sens contrar.

Recursul este neîntemeiat.

Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 25 septembrie 1943, în localitatea Corabia, raionul Corabia, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele şase situaţii enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeles atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au de curs din această situaţie.

Or, în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.

Faptul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor

Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, datorită persecuţiilor etnice.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentei, privind incidenţa Precizărilor nr. 1026/2002, ale C.N.A.S.-A.D.A.S, atâta timp, cât acestea nu sunt în concordanţă cu spiritul şi litera actului normativ reparatoriu.

Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 368/CA/2003 - P din 22 septembrie a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1182/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs