ICCJ. Decizia nr. 1179/2004. Contencios. Rectificare decizie (pensie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1179/2004
Dosar nr. 2808/2002
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 martie 2002, M.I. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale şi S.R.I. – U.M. nr. 0198 Bucureşti, solicitând obligarea uneia dintre cele două pârâte să corecteze eroarea comisă cu ocazia pensionării sale în luna ianuarie 1990, în sensul de a emite o nouă decizie în care să fie înscris gradul de colonel.
De asemenea, a cerut obligarea primului pârât, la plata unor daune morale în sumă de 5.000.000 lei, iar a pârâtei secunde, la plata daunelor materiale în cuantumul de 10.000.000 lei.
Reclamantul şi-a motivat acţiunea, arătând că până în luna ianuarie 1990, a funcţionat ca ofiţer în cadrul Ministerului de Interne, Inspectoratul judeţului Vrancea.
În anul 1987 a promovat examenul pentru gradul de colonel şi după evenimentele din decembrie 1989, cadrele de securitate au fost trecute sub comanda Ministerului Apărării Naţionale.
Pe baza raportului întocmit, acest minister l-a pensionat în luna martie 1990, dar cu gradul de locotenent-colonel, şi nu de colonel cum s-ar fi cuvenit.
A precizat că în pofida demersurilor făcute, pârâţii refuză să-i acorde gradul de colonel şi să-i recoreleze pensia militară la care este îndreptăţit, situaţie de natură a-l prejudicia în mod grav.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (2), art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 29/1990, art. 65 şi 108 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, art. 56 din Legea nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, precum şi art. 16 alin. (1) şi art. 48 alin. (1) – (3) din Constituţie.
Prin sentinţa civilă nr. 56 din 22 aprilie 2002, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, care să-i fi fost vătămat prin atitudinea pârâţilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, că rectificarea gradului militar menţionat în Decizia de pensionare nu a fost cerută de el în termenul legal, care a început să curgă de la comunicarea acelei decizii, astfel cum a fost rectificată în anul 1994.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, M.I.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a stabilit în mod corect obiectul acţiunii.
În realitate, nu a contestat legalitatea vreunei decizii de pensionare, ci a cerut obligarea ambelor autorităţi publice pârâte să-i recunoască gradul militar de colonel şi să corecteze eroarea săvârşită la data emiterii deciziilor, în care organele emitente au menţionat gradul de locotenent-colonel în rezervă.
S-a mai reproşat primei instanţe, omisiunea de a examina temeinicia cererii, în raport cu dispoziţiile art. 65, 108 şi 109 din Legea nr. 80/1990, precum şi de cele cuprinse în art. 56 al Legii nr. 164/2001, care au caracter imperativ.
Criticile nu sunt întemeiate.
Din expunerea rezumativă a conţinutului acţiunii rezultă fără echivoc că obiectul acesteia se referă la pretenţia reclamantului M.I., fost ofiţer în Ministerul de Interne, de rectificare a unei menţiuni făcute în Decizia sa de pensionare, cu privire la gradul militar avut în vedere la data pensionării.
Dar, gradul de colonel în rezervă i-a fost acordat reclamantului, prin Ordinul nr. II/01922 din 31 iulie 1993, emis de ministrul de interne, astfel cum rezultă din adresa nr. 886 din 25 august 1993 a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din M.I., Consiliul executiv. Acest grad superior în care M.I. a fost avansat ulterior, nu este contestat de pârâţi şi prin urmare, în mod judicios curtea de apel a reţinut că în lipsa unui drept subiectiv legitim, vătămat de pârâţi printr-un act administrativ de autoritate sau prin refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privitoare la un atare drept, acţiunea în contencios administrativ nu poate fi admisă.
Este adevărat că potrivit art. 15 al vechiului Statut al Corpului Ofiţerilor, în vigoare la data pensionării reclamantului, ofiţeri aflaţi în situaţia acestuia, puteau fi avansaţi la trecerea în rezervă sau în retragere, la gradele superioare şi trecuţi în rezervă sau în retragere, cu noile grade. Norma juridică are caracter permisiv, iar nu unul imperativ, cum greşit se susţine în acţiune.
În speţă, reclamantul a fost trecut în rezervă, potrivit Decretului nr. 4/1989, emis de C.F.S.N., prin Ordinul Ministerului Apărării Naţionale nr. M.C.111, cu gradul de locotenent-colonel.
Deciziile de pensionare nr. 080562 din 29 mai 1990, emisă de secţia pensii militare şi respectiv, nr. 080562 din 31 octombrie 1994, emisă de Casa se Pensii a S.R.I., menţionează gradul militar de locotenent-colonel şi ele nu au fost contestate la organele competente, în termenul legal, de către reclamant.
În consecinţă, avansarea ulterioară, cu caracter onorific a acestuia, în gradul de colonel nu poate constitui temei pentru corectarea unei erori, ce nu a existat la data emiterii actelor administrative, aşa cum corect a apreciat instanţa de fond.
Pe de altă parte, aplicarea consecventă a principiului constituţional al neretroactivităţii legii, face inadmisibilă pretenţia reclamantului, de reformare a unor acte juridice, în temeiul unor reglementări ulterioare a materiei, care face obiectul Legii nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare şi al Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced şi inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinţei civile nr. 56 din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1178/2004. Contencios. Anulare ordin M.E.C.... | ICCJ. Decizia nr. 1180/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
