ICCJ. Decizia nr. 1183/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1183/2004
Dosar nr. 4220/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 iulie 2003, reclamantul D.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, solicitând obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru o perioadă de 4 ani şi 6 luni, luând în calcul ca dată a refugiului, 9 septembrie 1940, în loc de 23 octombrie 1940, cum greşit a reţinut pârâta, prin hotărârea nr. 937 din 5 mai 2003.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că, deşi a dovedit data refugierii din localitatea Colibiţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, în oraşul Sibiu, ca urmare a Dictatului de la Viena, comisia nu a luat în examinare probele prezentate.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 309 din 3 septembrie 2003, a admis acţiunea reclamantului şi a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul stabilirii perioadei strămutării: 7 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, susţinând că, întrucât reclamantul nu a depus la comisie şi adeverinţa nr. 991 din 12 iunie 1945, eliberată de Primăria comunei Bistriţa Bârgăului, despre cum se face vorbirea în motivarea sentinţei, comisia nu putea acorda drepturi în baza unor acte care nu i-au fost puse la dispoziţie.
Se mai arată că instanţa de fond a luat în considerare susţinerea reclamantului privitoare la acordarea drepturilor, începând cu 6 septembrie 1940, fără însă a fi dovedită data exactă a refugiului.
Recursul este nefondat.
Beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, persoana care a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999,, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral, printre care şi persoanele din Ardealul de Nord, care au fost expulzate ori s-au refugiat ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, durata persecuţiei putându-se acorda în intervalul 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, în funcţie de documentele prezentate.
Cu martorii audiaţi în cauză şi cu adeverinţa nr. 991 din 12 iunie 1945, eliberată de Primăria Comunei Bistriţa Bârgăului, s-a dovedit că familia reclamantului a avut domiciliul în această comună, până la sfârşitul lunii august 1940, când s-a refugiat în comuna Sălişte, judeţul Sibiu.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 309 din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1182/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1184/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
