ICCJ. Decizia nr. 1193/2004. Contencios. Anulare decizie M.L.P.T.L.si proces-verbal A.N.D.-Directia Regionala de Drumuri si Poduri Iasi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1193/2004
Dosar nr. 2060/2002
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC J.P. SRL Suraia a chemat în judecată Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi şi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii, să dispună anularea deciziei nr. 99 din 12 iunie 2001 a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, precum şi a procesului-verbal din 10 mai 2001 a Administraţiei Naţionale a Drumurilor – Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 14 mai 2001, organe de control din cadrul Direcţiei Regionale Drumuri şi Poduri Iaşi au efectuat un control la sediul acesteia, privind modul în care s-au virat sumele datorate Fondului special al drumurilor publice, în perioada 1 ianuarie 1997 – 31 martie 2001, stabilindu-se că ar datora Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, suma de 1.300.061.714 lei.
Reclamanta a mai arătat că suma constatată de către organele de control, este nereală, deoarece nu s-au luat în calcul cupoanele agricole în baza cărora a livrat motorina, beneficiarilor deţinători de cupoane, pentru întreaga perioadă controlată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 43/F din 4 aprilie2002, a respins excepţia tardivităţii invocată de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei nr. 99 din 12 iunie 2001, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi în parte a procesului-verbal din 14 mai 2001, exonerând reclamanta de plata sumei de 1.271.443.226 lei. De asemenea, a menţinut obligaţia, numai pentru suma de 28.173.775 lei şi 444.713 lei, reprezentând Fond special de drumuri şi majorări.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că excepţia tardivităţii este nefondată, deoarece procesul-verbal încheiat de organele de control a fost înregistrat la data de 14 mai 2001, iar contestaţia împotriva acestuia a fost expediată la data de 17 mai 2001.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că doar o cantitate mică de motorină a fost folosită pentru circulaţia automobilelor pe drumurile publice, calculându-se cota datorată Fondului special al drumurilor. Întrucât această cotă nu a fost livrată în termen, au fost calculate majorări de întârziere, respectiv 28.173.775 lei şi suma de 444.713 lei.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei care a susţinut că:
- instanţa trebuia să se pronunţe asupra procedeului nelegal al reclamantei de a achiziţiona motorină, fără declaraţia pe proprie răspundere şi apoi a motiva că a folosit-o în agricultură, încălcând astfel, dispoziţiile art. 2 din Normele metodologice TB/3321 din 21 iulie 1997, în vigoare la acea dată;
- faptul că ulterior controlului, la depunerea contestaţiei, a luat legătura cu beneficiarii motorinei şi i-au pus menţiunea „pentru agricultură", nu are relevanţă în raport cu momentul controlului, deoarece obligaţia legală a reclamantului era aceea de a lua aceste menţiuni la data livrării motorinei, şi nu după efectuarea controlului;
- învestind instanţa cu anularea procesului-verbal de control, aceasta urma să cenzureze legalitatea actului de control, numai în raport cu documentele puse la dispoziţie de reclamantă, până la finalizarea actului de control.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 264/2001, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 118/1996, privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, persoanele fizice sau juridice care utilizează carburanţi auto în domeniile transportului feroviar naval, al agriculturii şi al apărării naţionale, vor solicita Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, restituirea sumelor reprezentând cota unică plătită, conform art. 4.
Delimitarea sferei persoanelor îndreptăţite a solicita restituirea cotei unice, are în vedere recuperarea cotei unice de către acei agenţi economici care folosesc combustibilul în cele patru domenii menţionate (feroviar, naval, agricultură, apărare naţională), numai dacă aceştia au achiziţionat acest combustibil, direct de la producător sau importator, întrucât numai aceştia au obligaţii la Fondul special al drumurilor publice.
Reclamanta însă, nu este nici producător şi nici importator, ci doar beneficiar al carburanţilor importaţi, achiziţionaţi pe bază de comandă, însoţită de declaraţie scrisă, cum că aceştia vor fi folosiţi pentru efectuarea lucrărilor agricole. Ea s-a aprovizionat cu motorină de la diverşi furnizori, dar cea mai mare parte a cantităţii de motorină a fost folosită pentru efectuarea lucrărilor în agricultură şi doar o cantitate mică a fost folosită pentru circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice. Pentru această cantitate s-a calculat cota datorată Fondului special al drumurilor (28.191.456 lei), iar pentru nelivrarea în termen s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 32.876.398 lei.
Faptul că cea mai mare cantitate de motorină a fost folosită la lucrările agricole, a fost reţinut şi de către expert care a individualizat în concret din întreaga cantitate, cât anume s-a folosit (respectiv 1.293.972 litri) pentru agricultură şi cât (475.544 litri) pentru circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice, astfel încât critica recurentei privind acest aspect, nu poate fi primită.
Nici motivul de recurs privind fundamentarea soluţiei instanţei de fond, pe raportul de expertiză, nu poate fi reţinut, întrucât recurenta nu a formulat obiecţiuni, nici la raportul de expertiză efectuat în cauză şi nici la suplimentul la raportul de expertiză.
Referitor la critica privind cenzurarea de către instanţă, a actului de control, numai în raport cu documentele puse la dispoziţie, până la finalizarea controlului, trebuie menţionat că aceasta este neîntemeiată, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 din OUG nr. 13/2001, „Contestatorul poate depune în dovedirea contestaţiei formulate, acte care nu au fost avute în vedere de organul de control".
Faţă de considerentele ce au precedat, se constată că instanţa de fond, aplicând corect dispoziţiile legale în materie şi făcând o corectă apreciere a probelor dosarului, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, încât motivele de recurs fiind nefondate, recursul urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei împotriva sentinţei civile nr. 43/F din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6994/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1195/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
