ICCJ. Decizia nr. 1333/2004. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala - impozite, taxe, majorari de întârziere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1333/2004
Dosar nr. 226/2003
Şedinţa publică din 1 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 501/2002 pronunţată la data de 19 noiembrie 2002, în dosarul nr. 3734/1997, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de SC U.T. SA Cluj Napoca, P.I. şi G.E., menţinând Decizia nr. 574 pronunţată la data de 5 noiembrie 1996 de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi în dosarul nr. 518/1994.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa nr. 26 din 26 octombrie 1994, pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Judeţene Cluj, a fost admisă în parte sesizarea Procurorului financiar şi SC U.T. SA Cluj Napoca, în solidar cu P.I. şi G.E., a fost obligată la plata sumei de 8.487.417 lei majorări de întârziere pentru nevirarea la termen a impozitelor şi taxelor pe clădiri şi terenuri aferente anilor 1992 – 1993, dividende nedistribuite, majorări de întârziere şi impozit pe dividende datorate bugetului de stat.
Prin Decizia nr. 574 din 5 noiembrie 1996, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, au fost admise recursurile declarate de recurenţii SC U.T. SA Cluj Napoca, P.I. şi G.E., iar sentinţa nr. 26 din 26 octombrie 1994 a Colegiului jurisdicţional Cluj a fost modificată, în sensul că actul de sesizare al procurorului financiar a fost respins în ceea ce priveşte suma de 4.468.128 lei reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea la termenele legale a impozitului pe clădiri şi terenuri pe anii 1992 - 1993, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Prin acţiunea adresată instanţei judecătoreşti, persoanele răspunzătoare au solicitat desfiinţarea actelor jurisdicţionale pronunţate de instanţele din sistemul Curţii de Conturi şi respingerea în totalitate a actului de sesizare întocmit de procurorul financiar.
Pentru a respinge această acţiune, curtea de apel a reţinut că în ceea ce priveşte obligaţiile bugetare privind diminuarea profitului impozabil – 2.451.279 lei, impozitului pe profit – 1.103.075 lei şi a profitului net – 1.398.199 lei, cu dobânda prevăzută de Legea nr. 94/1992, apărările invocate de petiţionari nu sunt de natură să-i exonereze de răspundere.
Împotriva soluţiei adoptate de curtea de apel a formulat recurs SC U.T. SA Cluj Napoca, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că societatea comercială nu datorează sumele reţinute în sarcina sa.
Intimaţii P.I. şi G.E. (decedată în cursul judecării recursului, în locul căreia a fost introdusă moştenitoarea sa – D.M.), au formulat întâmpinări prin care au solicitat admiterea recursului.
Cu ocazia dezbaterilor, recurenta a invocat şi un motiv de ordine publică: necompetenţa curţii de apel de a soluţiona cauza cu care a fost sesizată, susţinând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie era competentă să judece recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte motivul de ordine publică referitor la instanţa competentă material să judece recursul împotriva deciziei nr. 574 din 5 noiembrie 1996 pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, s-a stabilit în mod irevocabil prin Decizia nr. 2246 din 19 noiembrie 1997 a secţiei de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, că în cauza de faţă competentă este Curtea de Apel Cluj, căreia i-a fost trimisă cauza, pentru competentă soluţionare.
În ceea ce priveşte criticile vizând fondul cauzei şi temeinicia reţinerii răspunderii recurentei SC U.T. SA Cluj Napoca, acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, în mod judicios au reţinut curtea de apel şi instanţele jurisdicţionale din sistemul Curţii de Conturi că suma de 4.019.282 lei (din totalul sumei de 8.487.410 lei), cu dobânda legală aferentă, este datorată bugetului de stat.
Astfel, pentru dividendele nedistribuite în anul 1992 şi majorările de întârziere în acelaşi cuantum (671.026 lei) nu se poate reţine motivul imposibilităţii de plată ca urmare a lipsei de disponibilităţi, motiv nedovedit, dar şi neplauzibil în raport cu cuantumul sumei.
În ceea ce priveşte suma de 470.420 lei, aceasta este datorată ca impozit pe salarii şi C.A.S. aferente sumei de 2.356.800 lei, plătită de unitate din fondul de salarii pentru ţinuta vestimentară a salariaţilor.
De asemenea, ca urmare a includerii în cheltuieli a unor sume nedeductibile legal, profitul impozabil a fost diminuat pe anul 1992 şi 1993, rezultând o diferenţă la impozitul pe profit de 2.451.271 lei, aşa cum corect au reţinut instanţele.
Faţă de cele de mai sus, recursul este neîntemeiat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC U.T. SA Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr. 501 din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1293/2004. Contencios. Anulare Hotărâre. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1334/2004. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
