ICCJ. Decizia nr. 1205/2004. Contencios. Cerere îndreptare eroare materială. Recuzare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1205/2004
Dosar nr. 20/2002
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la Curtea de Apel Bucureşti, N.V. a solicitat anularea hotărârii Consiliului de judecată constituit la nivelul Direcţiei Generale a Poliţiei municipiului Bucureşti din 4 mai 1998, prin care s-a propus trecerea sa în rezervă, act ce nu i-a fost comunicat, obligarea pârâţilor-intimaţi să-i înmâneze o copie de pe Ordinul de trecere în rezervă, cât şi o copie de pe hotărârea Consiliului de judecată din 4 mai 1998, solicitând, totodată, repunerea în drepturile stabilite conform Legii nr. 80/1995, respectiv în gradul şi funcţia avute anterior trecerii în rezervă, precizând ulterior acţiunea, în sensul că solicită şi anularea ordinului de trecere în rezervă.
A motivat că la data de 25 iunie 1998, în urma hotărârii Consiliului de judecată constituit la nivelul Direcţiei Generale de Poliţie Bucureşti, s-a propus trecerea sa în rezervă, pentru infracţiunea de luare de mită, cu sesizarea Parchetului Miliar, iar prin rezoluţia Parchetului Militar s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1681 din 5 decembrie 2000, a respins acţiunea formulată de reclamantul N.V., reţinând că reclamantul-contestator nu a respectat procedura de întocmire a actelor asupra acţiunii realizate în 29 aprilie 1998 în Complexul Giuleşti şi că a participat la o percheziţie, fără să se întocmească forme legale procedurale, aşa cum a recunoscut la şedinţa Consiliului de judecată din 4 iunie 1998, a Direcţiei Generale a Poliţiei şi că în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor legale [a Regulamentului nr. 754/1998 şi a Legii nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare], a fost emis ordinul de trecere în rezervă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, N.V.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 4143 din data de 11 decembrie 2001, a respins recursul declarat de N.V.
Toate motivele de recurs invocate de contestatorul N.V. au fost analizate de Curtea Supremă, care a reţinut că faptele şi împrejurările cuprinse în hotărârea Consiliului de disciplină, întrunit conform dispoziţiilor Regulamentului nr. 754/1998, emis de Ministerul de Interne, sunt temeinic probate cu actele depuse la dosarul cauzei.
A reţinut că neînceperea urmării penale sub aspectul infracţiunii de luare de mită, dispusă prin rezoluţia Parchetului Militar, în privinţa contestatorului-reclamant N.V., nu înlătură răspunderea disciplinară a acestuia, pentru săvârşirea abaterii disciplinare.
Examinând legalitatea ordinului de trecere în rezervă şi a hotărârii Consiliului de judecată, Curtea a constatat că în mod corect a fost aplicată sancţiunea cea mai gravă, contestatorului-reclamant N.V., în raport cu natura şi gravitatea abaterii disciplinare săvârşite.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele contestaţiei în anulare, în raport cu Decizia atacată, motivele de recurs formulate în dosarul nr. 694/2001, al Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi dispoziţiile legale invocate, constată ca nefondată, această cerere, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ., poate fi exercitată împotriva hotărârii instanţei de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În sensul acestui text de lege, greşeala materială reprezintă neregularităţi evidente privind actele de procedură şi care au fost determinante pentru soluţia dată recursului.
În consecinţă, eroarea materială pe care se întemeiază exercitarea acestei căi extraordinare de atac, nu se referă la probleme de fond, cum ar fi situaţia de fapt reţinută şi probele administrate.
Cu alte cuvinte, textul procedural mai sus invocat, vizează greşeli, de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Fiind vorba de un text de excepţie, noţiunea de „greşeală materială" nu trebuie interpretată extensiv şi deci, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate greşeli de judecată care ar putea pune în discuţie o reexaminare a fondului, deoarece s-ar ajunge în situaţia în care legea ar permite părţilor, recursul la recurs, soluţionat de aceeaşi instanţă.
Sub acest aspect, Curtea reţine că motivele invocate de contestator se referă la eventuale greşeli de judecată care pun în discuţie reexaminarea fondului judecăţii, precum şi o reapreciere a probelor, ceea ce este inadmisibil pe calea unei contestaţii în anulare, care reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare.
Prin contestaţia formulată s-a susţinut nu numai că hotărârea atacată este rezultatul unei erori materiale, ci şi faptul că instanţa de recurs a omis să cerceteze toate motivele de recurs şi excepţiile invocate, precum şi textele de lege aplicabile, respectiv dispoziţiile art. 11 Legea nr. 29/1990, art. 2, 3, 10 şi 22 din Regulamentul nr. 754/1998; art. 35 din Legea nr. 80/1995.
Or, în cauză, Curtea, prin Decizia nr. 4143 din data de 11 decembrie 2001, a analizat motivele de recurs formulate de N.V., cu referire la textele de lege aplicabile şi a dat o interpretare corectă dispoziţiilor Legii nr. 80/1995, Legii nr. 29/1990 şi a Regulamentului nr. 754/1998, iar această soluţie, amplu şi corect motivată, este firesc, consecinţa liberei aprecieri a probelor administrate şi nu constituie greşeală materială, în sensul dispoziţiilor legale invocate.
Nefiind îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de textul de lege [art. 318 C. proc. civ.], se va respinge ca nefondată, contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de N.V. împotriva deciziei nr. 4143 din 11 decembrie 2001, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1204/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... | ICCJ. Decizia nr. 1207/2004. Contencios. Anulare partiala... → |
|---|
