ICCJ. Decizia nr. 1203/2004. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de propietate asupra terenului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1203/2004
Dosar nr. 983/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, reclamanţii T.D., T.P. şi A.E. au chemat în judecată pe pârâţii SC A. SA Scânteia, Comisia Comunală Grajduri pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa, să anuleze certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.O nr. 1062 din 13 septembrie 1994, emis pentru SC A. SA Scânteia, cu privire la suprafaţa de 1800 mp, suprafaţă ce le-a fost atribuită reclamanţilor, în baza Legii nr. 18/1991.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, deşi ei au făcut cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, pentru suprafaţa de 1800 mp, urmată de eliberarea titlurilor de proprietate în luna mai 1994, aceeaşi suprafaţă a fost ulterior cuprinsă în suprafaţa totală de 4423,69 mp, prevăzută în certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat pârâtei SC A. SA Scânteia, la 13 septembrie 1994.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 23/2003, a admis acţiunea, a respins excepţia privind tardivitatea introducerii acţiunii şi a dispus anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.O nr. 1062 din 13 septembrie 1994, în partea referitoare la suprafaţa de 1800 mp, atribuită reclamanţilor, în baza Legii nr. 18/1991.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii şi-au dovedit dreptul lor de proprietate asupra terenului în discuţie, cu adeverinţa de punere în posesie nr. 962 din 25 martie 1994, precum şi cu titlurile de proprietate eliberate pentru aceeaşi suprafaţă de teren.
S-a reţinut, de asemenea, că certificatul contestat nu a fost comunicat reclamanţilor, dar că aceştia de îndată ce au luat cunoştinţă de el, l-au contestat la organele de jurisdicţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termenul legal, pârâţii SC A. Scânteia SA şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
I. Recurenta-pârâtă SC A. SA Iaşi, motivându-şi recursul, a susţinut în esenţă că:
- acţiunea intimaţilor-reclamanţi este tardivă, în raport cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990;
- titlurile de proprietate emise intimaţilor, încalcă prevederile art. 27 şi 42 din Legea nr. 18/1991, în prezent fiind în curs de soluţionare acţiunea pronunţată de Prefectul judeţului Iaşi, având ca obiect anularea acestor titluri.
- împrejurarea că titlurile de proprietate au fost emise reclamanţilor-intimaţi, doar cu 25 zile înainte de emiterea certificatului de atestare, nu prezintă relevanţă sub aspectul valabilităţilor lor.
II. Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în motivarea recursului formulat, a susţinut că acţiunea intimaţilor-reclamanţi este tardivă, în raport cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, lipsind procedura prealabilă.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea le va respinge, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte susţinerea ambilor recurenţi-pârâţi cu privire la nerespectarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul introducerii peste termen a acţiunii intimaţilor şi nerespectarea procedurii prealabile, Curtea o va respinge, ca neîntemeiată.
În acest sens, urmează a se reţine că art. 5 din Legea nr. 29/1990 face vorbire de actele administrative comunicate, ceea ce, însă, nu este cazul în speţă, certificatul de atestare a cărui anulare s-a solicitat, nefiind niciodată comunicat intimaţilor-reclamanţi, împrejurare necontestată de recurenţi.
În această situaţie, în mod corect instanţa de fond a reţinut că intimaţii-reclamanţi, de îndată ce au luat cunoştinţă de certificatul de atestare, respectiv o dată cu introducerea acţiunii în revendicare formulată de recurenta SC A. SA Iaşi, împrejurare, de asemenea, necontestată, au atacat acest certificat la organele jurisdicţionale, care prin declinare, l-au trimis Curţii de Apel Iaşi, competentă să soluţioneze cauza.
Tot astfel, şi susţinerea recurentei SC A. SA Iaşi, cu privire la nevalabilitatea titlurilor de proprietate emise intimaţilor-reclamanţi, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, fiind lipsită de suport probator şi legal.
Sub acest aspect, Curtea reţine că celor 3 intimaţi-reclamanţi le-au fost eliberate titlurile de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, anterior emiterii certificatului de atestare, a cărui anulare se solicită, respectiv în lunile mai – august, certificatul fiind emis la 9 septembrie 1994, şi că legalitatea emiterii lor a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească, respectiv prin sentinţa civilă nr. 7623/2003, pronunţată de Judecătoria Iaşi, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Prin această sentinţă a fost respinsă acţiunea Prefectului de Iaşi, având ca obiect anularea celor 3 titluri de proprietate eliberate intimaţilor, cu privire la suprafaţa de 1800 mp, cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.O nr. 1062 din 13 septembrie 1994.
Este evident, aşadar, că intimaţii au făcut dovada dreptului lor de proprietate cu privire la suprafaţa în discuţie, inclusă cu încălcarea dispoziţiilor legale, în suprafaţa totală de 4.423,69 mp prevăzută în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, eliberat recurentei SC A. SA Iaşi.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., cele două recursuri vor fi respinse ca neîntemeiate, soluţia pronunţată fiind legală şi în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi vor fi obligaţi la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către intimaţii-reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC A. SA Scânteia, judeţul Iaşi, precum şi de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, împotriva sentinţei civile nr. 23/CA din 17 februarie 2003, a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondate.
Obligă recurenţii-pârâţi la plata sumei de 8.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1202/2004. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 1204/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
