ICCJ. Decizia nr. 1207/2004. Contencios. Anulare partiala Hotarâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1207/2004
Dosar nr. 4051/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 aprilie 2003, reclamanţii Sindicatul Liber A. Slatina, Sindicatul Liber Al.", Sindicatul Liber Independent A. Slatina, N.M., D.N. şi M.I. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze în parte HG nr. 54/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 7/2001 şi anume, pct. 2 lit. e) şi art. 73.
În motivarea acţiunii au susţinut că pct. 2 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 7/2001, încalcă prevederile art. 9 alin. (1) din OG nr. 7/2001, modificată, extinzând sfera de aplicare a impozitului pe venit, la venituri necuprinse în actele normative menţionate şi prin această se realizează modificarea legii.
S-a susţinut că prin dispoziţia privind intrarea în vigoare a HG nr. 54/2003, începând cu 1 ianuarie 2003, adică la o dată anterioară publicării în Monitorul Oficial, s-a încălcat principiul neretroactivităţii actelor normative.
Prin sentinţa civilă nr. 428/2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte, s-a anulat din HG nr. 54/2003, prevederea referitoare la data intrării în vigoare a normelor, 1 ianuarie 2003 şi s-au respins celelalte cereri.
Instanţa a reţinut că reclamanţii au calitate procesuală activă, deoarece le sunt prejudiciate interesele, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţia României; că pct. 2 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 7/2001, nu încalcă art. 9 şi nici art. 4 lit. g) din OG nr. 7/2001; că normele respective nu puteau să intre în vigoare, decât la data publicării în Monitorul Oficial – 11 februarie 2003, dată de la care se aplică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen, reclamanţii şi pârâtul.
În motivarea recursului reclamanţilor se arată, în esenţă, că instanţa nu a avut în vedere că textul art. 9 din OG nr. 7/2001, a fost modificat prin art. 32 alin. (5) din Legea nr. 631/2002, care prevede că biletele de tratament şi odihnă nu se supun impozitării.
În motivarea recursului Guvernului României s-a susţinut că reclamanţii nu au un drept recunoscut de lege care a fost vătămat prin actul autorităţii publice, astfel cum impun dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990; că sindicatele nu au legitimitate procesuală, decât pentru promovarea unor acţiuni ce urmăresc protejarea juridică a unor drepturi izvorâte strict din raporturi juridice de muncă, reglementate prin norme specifice dreptului muncii; că anularea prevederii din norme privind data intrării în vigoare, 1 ianuarie 2003, este greşită, deoarece Normele de aplicare a OG nr. 7/2001 au fost emise în vederea aplicării în anul fiscal 2003.
Verificând cauza în funcţie de motivele recursurilor, formulate în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine că recursul reclamanţilor este fondat, iar cel al Guvernului României nu este fondat.
Prin art. 9 alin. (1) din OG nr. 7/2001 (M. Of. nr. 435 din 3.08.2001), cu referire la art. 4 din ordonanţă, s-a prevăzut că sunt impozabile orice avantaje în bani şi/sau în natură, primite de o persoană fizică, avantajele incluzând şi sumele acordate pentru distracţii sau recreaere, precum şi altele asemenea.
Prin Legea nr. 493/2002, publicată la data de 25 iulie 2002, de aprobare a OG nr. 7/2001, cuprinsul art. 9 alin. (1) din OG nr. 7/2001, a fost parţial modificat, însă dispoziţiile mai sus menţionate au rămas nemodificate.
Prin Legea nr. 631/2002, publicată la data de 29 noiembrie 2002, care este Legea bugetului de stat pe anul 2003, în art. 32 alin. (5) s-a menţionat că veniturile de natura celor prevăzute la alin. (2) şi (3), [care includ şi costul biletelor de tratament sau de odihnă], realizate de salariaţi, nu se impun impozitării, iar OG nr. 7/2001 este completată cu aceste prevederi.
La data de 11 februarie 2003 a fost publicată HG nr. 54/2003, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 7/2001, privind impozitul pe venit.
La pct. 2 lit. e) din Norme, referitor la art. 9 alin. (1) din OG nr. 7/2001, s-a prevăzut că sunt impozabile biletele de tratament şi odihnă acordate persoanelor fizice.
Dispoziţia aceasta este evident greşită, întrucât se referă la textul art. 9 alin. (1) din OG nr. 7/2001, în vigoare până la modificarea adusă prin Legea nr. 631/2002. Cum prin Legea bugetului de stat pe anul 2003, în art. 32 alin. (5) s-a menţionat în mod expres că aceste venituri realizate de salariaţi nu se impun impozitării, completându-se astfel prevederile OG nr. 7/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 493/2002, pct. 2, lit. e) din Norme, se impune a fi eliminat, fiind în contradicţie cu textul art. 9 alin. (1) din OG nr. 7/2001, în vigoare la data emiterii Normelor de aplicare a ordonanţei.
De altfel, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin adresele nr. 261909/2003, nr. 1011/2003 şi prin Decizia nr. 8/2003, privind aprobarea soluţiilor privind aplicarea unor prevederi referitoare la T.V.A. şi la impozitul pe venit, au precizat că pentru salariaţi, costul biletelor de tratament şi odihnă nu se impozitează.
Pe cale de consecinţă, recursul reclamanţilor va fi admis.
Referitor la data intrării în vigoare a Normelor de aplicare a OG nr. 7/2001, modificată, curtea de apel a reţinut în mod corect că acestea intră în vigoare la data publicării, 11 februarie 2003, în temeiul art. 107, cu referire la art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
În ce priveşte calitatea procesuală activă a sindicatelor, Curtea apreciază că acestea au ca scop, apărarea drepturilor şi intereselor membrilor săi. Acţiunea corporaţiei se bazează pe interesul colectiv al membrilor săi, care este lezat de o dispoziţie a actului administrativ cu caracter normativ emis de autoritatea publică. Interesul membrilor de sindicat este afectat prin aceea că în temeiul textului pct. 2 lit. e) din Normele de aplicare a OG nr. 7/2001, drepturile salariale ale acestora se diminuează, contrar normei legale în baza căreia a fost emis [art. 9 alin. (1) din OG nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 613/2002]. Afectarea interesului, în sensul arătat, conduce şi la vătămarea efectivă a dreptului membrilor de sindicat, de a primi aceste foloase (bilete de tratament şi odihnă), fără impozitare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 9 alin. (1) din OG nr. 7/2001, modificată prin art. 32 alin. (5) din Legea nr. 631/2002.
Faţă de cele mai sus reţinute şi în lumina dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, în vigoare la data formulării acţiunii, se constată că sindicatele reclamante au calitate procesuală activă, la fel ca şi persoanele fizice reclamante, întrucât justifică un interes material legitim afectat prin actul atacat.
Pentru considerentele expuse, recursul Guvernului României va fi respins ca nefondat, iar recursul reclamanţilor va fi admis. Se va modifica sentinţa şi acţiunea va fi admisă în totalitate, în sensul că se va anula pct. 2 lit. e) din Normele de aplicare a OG nr. 7/2001, modificată, aprobate prin HG nr. 54/2003, articol referitor la prevederile art. 9 alin. (1) din OG nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 631/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Sindicatul Liber A., din cadrul SC A. SA Slatina, Sindicatul Liber Al. din cadrul SC A. SA Slatina, Sindicatul Liber Independent A. din cadrul SC A. SA, N.M., D.N. şi M.I., împotriva sentinţei nr. 428 din 4 iunie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite în totalitate, acţiunea.
Anulează pct. 2 lit. e) din Normele de aplicare a OG nr. 7/2001, referitor la art. 9 alin. (1) din OG nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 631/2002, Norme aprobate prin HG nr. 54/2003.
Respinge recursul declarat de Guvernul României, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1205/2004. Contencios. Cerere îndreptare... | ICCJ. Decizia nr. 1208/2004. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
