ICCJ. Decizia nr. 1239/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1239/2004
Dosar nr. 4240/2001
Şedinţa publică din 26 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 noiembrie 1999, Spitalul Clinic C. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a OUG nr. 83/1999, privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale din România.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că ordonanţa este lovită de nulitate absolută, întrucât contravine unor prevederi constituţionale privind principiile egalităţii şi nediscriminării, al protecţiei interesului naţional şi a proprietăţii publice şi al statului de drept şi al separaţiei puterilor.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepţiile excesului puterii judecătoreşti şi respectiv, a inadmisibilităţii acţiunii, în raport cu natura actului atacat.
La data de 25 ianuarie 2000, Fundaţia C. a depus cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, prin care a solicitat respingerea acţiunii, cerere admisă ulterior, în principiu.
Reclamantul şi-a precizat acţiunea la 13 februarie 2001, arătând că solicită cenzurarea O.U.G nr. 83/1999, numai cu privire la pct. 7 din anexă, a cărui nulitate se impune a fi constatată.
Prin sentinţa civilă nr. 508 din 24 aprilie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia şi cererea de intervenţie formulate de intervenienta Fundaţia C. şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă. Prin încheierea din 14 iunie 2001, instanţa a admis cererea intervenientei, de îndreptare a dispozitivului sentinţei, în sensul completării cu menţiunea admiterii şi a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că OUG nr. 83/1999 a fost emisă de pârât, în temeiul art. 114 pct. 4 din Constituţie, în cadrul delegării legislative şi potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, nu poate fi atacată în justiţie, acţiunea fiind inadmisibilă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic C., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, reclamantul a învederat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii şi nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa neexaminând argumentul invocat privind abrogarea ordonanţei, prin adoptarea Legii nr. 10/2001.
De asemenea, instanţa nu s-a pronunţat asupra precizării de acţiune, în care s-a arătat că anexa la OUG nr. 83/1999, în care sunt nominalizate imobilele supuse restituirii, constituie ca natură juridică o hotărâre de guvern, deci un act administrativ supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine ca fiind judicios admisă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât şi de intervenientă, în raport cu natura juridică a actului contestat, emis de Guvernul României în cadrul raporturilor sale cu Parlamentul.
Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, este exceptat de la controlul judecătoresc, pe calea contenciosului administrativ, actul emis de pârât în baza delegării legislative conferită prin art. 115 [fost art. 114] din Constituţie.
Motivele de recurs invocate de reclamant privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, sunt neîntemeiate, instanţa de fond apreciind în mod judicios că nu sunt aplicabile prevederile acestui act normativ.
Nu se poate susţine, în lipsa unei prevederi exprese în cuprinsul Legii nr. 10/2001, că prin dispoziţiile art. 8 alin. (2), potrivit cărora regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin legi speciale, ar fi abrogate toate reglementările preexistente şi deci, şi OUG nr. 83/1999.
Ordonanţa în litigiu reprezintă în raport cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, legea cadru privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, un act normativ special, de strictă interpretare şi aplicare.
Apare ca nefondată şi critica privind omisiunea instanţei, de a se pronunţa asupra naturii juridice a anexei OUG nr. 83/1999.
Această anexă face parte integrantă din actul normativ atacat şi are aceeaşi natură juridică cu acesta, fiind, aşadar, un act legislativ, şi nu administrativ, exceptat controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Spitalul Clinic C. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 508 din 24 aprilie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1235/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 1240/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
