ICCJ. Decizia nr. 1303/2004. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1303/2004
Dosar nr. 3229/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 martie 2003 şi ulterior precizată la data de 22 aprilie 2003, reclamanţii C.C., C.Ca., C.G. şi C.A. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul de Interne – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Autoritatea pentru Străini – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi Ministerul Afacerilor Externe, solicitând: anularea parţială a actului administrativ „Nota nr. 1270 din 2 mai 2001", emis de Ambasada României din Berlin, în ce priveşte pe reclamanţi, care nu trebuie să figureze în acest act; recunoaşterea dreptului legal al reclamanţilor, constând în refuzul acestora, în calitate de apatrizi, de a intra pe teritoriul României; repunerea în situaţia anterioară, în sensul de a fi readuşi la bordul unei aeronave a Companiei L.; obligarea pârâţilor de a elibera reclamanţilor, titlul de călătorie, precum şi un înscris oficial, prin care să constate refuzul lor de a intra pe teritoriul românesc; obligarea în solidar, a pârâţilor, la repararea pagubelor pricinuite reclamanţilor.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanţii au părăsit teritoriul României, în anul 1990 şi în anul 1992 au renunţat la cetăţenia română, având calitatea de apatrizi, cu domiciliul în Germania; că, prin actul contestat, statul român, prin Ministerul de Interne, şi-a dat acordul legal pentru îmbarcarea reclamanţilor în avionul Companiei L., cu destinaţia România, această măsură contravenind Convenţiei încheiate în anul 1998, între România şi Germania; că această măsură se aplică numai persoanelor care au renunţat la cetăţenie, după intrarea în vigoare a Convenţiei; că, deşi reclamanţii s-au opus, au fost coborâţi pe teritoriul românesc, la data de 10 martie 2003 şi în continuare, nu doresc să rămână în România.
Prin sentinţa civilă nr. 741/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată.
Instanţa a reţinut că actul în discuţie reprezintă doar expresia acceptului cu caracter umanitar al statului român, de a permite accesul pe teritoriul său, al reclamanţilor şi nefiind vorba de un act administrativ, primul capăt de acţiune nu este fondat. S-a reţinut că sunt nefondate şi celelalte capete de acţiune, deoarece acceptul reclamanţilor, de a fi cazaţi în Centrul aflat în administrarea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, presupunea acceptul de a intra pe teritoriul României, or, reclamanţii aveau posibilitatea să refuze acest lucru, rămânând în zona de tranzit; că cererea de readucere la bordul unei aeronave a Companiei L. nu poate fi primită, atâta vreme, cât expulzarea a fost dispusă irevocabil de autorităţile germane; că reclamanţii nu se află în nici una din situaţiile prevăzute de art. 110 lit. a) din OUG nr. 194/2002, astfel încât nu li se pot acorda titluri de călătorie; că, în urma respingerii acestor cereri nu se pot acorda despăgubiri, care nici nu au fost dovedite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, reclamanţii.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că actul atacat este un act administrativ, deoarece a fost emis de Ministerul Afacerilor Externe, Ambasada României la Berlin, iar Ministerul Afacerilor Externe este organ al administraţiei publice specializate; actul a fost emis în numele autorităţilor române şi prin el se creează pentru cei vizaţi, o situaţie juridică nouă; că pârâţii au încălcat prevederile Convenţiei din 1998 aprobată prin HG nr. 869/1998, prin acceptul exprimat prin „Nota 1270/2001", de a-i primi pe reclamanţi, deoarece Convenţia se aplică numai persoanelor care au renunţat la cetăţenia română, după intrarea în vigoare a Convenţiei; că reclamanţii au fost duşi în centul de cazare, peste voinţa lor; că acordarea „tolerării" se face numai la cerere, or reclamanţii nu au cerut şi nu doresc să deţină statutul de „tolerat"; că accesul pe teritoriul României se face numai cu viză, iar reclamanţii nu o solicită; că expulzarea reclamanţilor a fost ilegală, cu încălcarea Convenţiei din 1998, iar autorităţile române au achiesat la aceasta, precum şi instanţa; că acceptul nu este „umanitar", întrucât reclamanţii au fost aduşi şi sunt ţinuţi cu forţa pe teritoriul României.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele următoare, care suplinesc parţial motivarea sentinţei.
Soţilor C.C. şi C.Ca. li s-a aprobat la cerere. renunţarea la cetăţenia română. la data de 23 iulie 1993. prin HG nr. 366/1993, iar copiii minori, G. şi A., au pierdut cetăţenia română în temeiul art. 28 din Legea nr. 21/1991.
La data de 18 februarie 2003, autorităţile germane pentru străini au făcut cunoscut autorităţilor române că, pe data de 10 martie 2003, vor returna familia C,, ai cărei membri au sosit pe Aeroportul Internaţional Otopeni la data respectivă, fiind însoţiţi de poliţişti germani. Familia C. a insistat să fie returnată în Germania. Totuşi, reclamanţii au acceptat să fie cazaţi în Centrul de cazare din str. Vasile Stolnicu nr. 15, ceea ce reprezintă acceptarea intrării pe teritoriul României. Autorităţile române au dispus acordarea tolerării pe teritoriul statului român, a reclamanţilor, însă aceştia doresc returnarea în Germania, invocând încălcarea Convenţiei din anul 1998, Convenţie, care susţin că nu le este aplicabilă, deoarece se referă la persoanele care şi-au pierdut cetăţenia după intrarea în vigoare a Convenţiei. Ca urmare, au înţeles să atace în justiţie, actul intitulat „Notă" nr. 1270 din 2 mai 2001, emis de Ambasada României la Berlin, act prin care autorităţile române s-au declarat de acord cu accesul fără viză pe teritoriul României, al persoanelor expulzate legal de către autorităţile germane, persoane printre care se află şi reclamanţii.
Familia C. a fost expulzată de pe teritoriul Germaniei, astfel cum rezultă din actele depuse, atât în dosarul de fond, cât şi în dosarul de recurs.
Având în vedere că este vorba de măsura expulzării dispusă în mod irevocabil de către autorităţile germane, nu sunt aplicabile şi nu se poate face referire la dispoziţiile Convenţiei dintre Ministerul de Interne al României şi Ministerul Federal de Interne al Germaniei, cu privire la preluarea persoanelor apatride, din anul 1998.
Prin actul atacat de reclamanţi, statul român a manifestat disponibilitatea admiterii acestora pe teritoriul naţional datorită calităţii lor de foşti cetăţeni români. Actul a fost adresat pe cale diplomatică, autorităţilor germane.
Având în vedere aceste circumstanţe, actul intitulat „Notă" nr. 1270 din 2 mai 2001 al Ambasadei României la Berlin, adresat autorităţilor germane, circumscrie sferei „actelor diplomatice" care sunt emise ca urmare a activităţii diplomatice a statului. Acest gen de acte administrative intră sub incidenţa art. 2 lit. a) teza a III-a partea a II-a din Legea nr. 29/1990, implicit modificată prin Constituţie, astfel încât nu poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ.
Ca urmare, primul capăt de cerere se impunea a fi respins.
Celelalte capete de cerere fiind indispensabil legate de prima cerere, nu puteau nici ele să fie admise, pentru că cererea principală a fost respinsă.
Cât priveşte solicitările reclamanţilor, referitoare la statutul de „tolerat", acestea nu se puteau formula decât în condiţiile prevăzute de OUG nr. 194/2002.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C., C.Ca., C.G. şi C.A. împotriva sentinţei civile nr. 741 din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1302/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1305/2004. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
