ICCJ. Decizia nr. 1305/2004. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1305/2004
Dosar nr. 439/2003
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 iunie 1999, SC P. SRL Iaşi, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, a solicitat anularea deciziei nr. 914/1999, prin care în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de revizuire a procesului-verbal, încheiat la 16 iunie 1997, de Garda Financiară Iaşi.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 10 din 31 ianuarie 2000, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 899 din 15 martie 2001, a admis recursul declarat de societatea reclamantă şi a casat sentinţa, cu trimitere la aceeaşi instanţă, pentru a se depune procesul-verbal de control şi pentru a se verifica dacă în obiectul de activitate al acesteia intră şi activitatea de producţie.
După rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 188 din 10 decembrie 2001, a fost admisă acţiunea, iar actele contestate au fost anulate.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2911 din 8 octombrie 2002, a admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară, secţia Iaşi şi a casat sentinţa, cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru ca procesul să fie judecat în contradictoriu cu emitentul actului contestat - Garda Financiară Iaşi.
În fond după casare, Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 27/CA din 16 decembrie 2002, a admis acţiunea şi a anulat actele contestate, reţinând că activitatea de producţie desfăşurată reprezintă aplicarea în practică a brevetului de invenţie nr. 1107352/1993, cu scutire de impozit de profit în primii cinci ani de aplicare, conform art. 68 din Legea nr. 64/1991.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, pârâtele au declarat recurs şi au solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, actele încheiate fiind legale.
Se susţine că activitatea desfăşurată de reclamantă este de comerţ, şi nu de producţie, iar expertiza efectuată în cauză este neconcludentă.
Recursul este nefondat.
Verificându-se statutul societăţii reclamante şi procesul-verbal din 16 iunie1997, încheiat de Garda Financiară Iaşi, se reţine că aceasta are un obiect de activitate diversificat, printre care şi activitatea de producţie, prelucrare şi conservare a cărnii, ca urmare a sacrificării animalelor în abatoare (contract de închiriere a abatorului nr. 1 din 20 februarie 1994, cu SC R. SRL Suceava).
Coroborate aceste acte, cu concluziile expertizei, rezultă că activitatea de sacrificare de animale în abatoare este o activitate de producţie, deoarece prin sacrificare, animalul este supus unui proces fizic şi mecanic de transformare.
De precizat că, obiectul principal de activitate al reclamantei îl constituie producerea unei ţesături speciale care face obiectul brevetului de invenţie nr. 107356 din 30 noiembrie 1993, acordat inventatorilor B.M., M.O., N.G. şi B.N. din Iaşi, parte asociaţi ai SC P. SRL Iaşi.
În conformitate cu art. 68 din Legea nr. 68/1991, lege privind brevetele de invenţie (M. Of. nr. 212/21.10.1991), „Profitul obţinut ca urmare a aplicării unei invenţii, este scutit de impozit în primii 5 ani de aplicare, calculat de la data valabilităţii brevetului".
Cum aplicarea invenţiei nu s-a făcut anterior confirmării valabilităţii brevetului, perioada de scutire se calculează de la data aplicării pentru o perioadă de 5 ani, respectiv iunie 1994 - iunie 1999.
Sumele stabilite prin procesul-verbal din 16 iunie 1997, ce formează obiectul cauzei, respectiv, 39.922.280 lei impozit pe profit şi 23.053.863 lei majorări de întârziere, rezultate din achiziţionarea a şase bovine care apoi au fost sacrificate în abator, nu sunt datorate de reclamantă, pe de o parte, pentru că activitatea de sacrificare în abatoare codificată în nomenclatorul de clasificare a activităţilor din economie cod 151, este activitate de producţie şi beneficiază de o scutire legală de 5 ani, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi încadrată în sfera comerţului (cu o scutire de 6 luni), impozitul pe profit nu este datorat, fiind rezultatul aplicării în practică a brevetului de invenţie arătat mai sus, cu o scutire de impozit pe profit în primii 5 ani de aplicare, conform art. 68 din Legea nr. 64/1991.
În consecinţă, soluţia instanţei, de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor contestate, este temeinică şi legală, astfel că recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară, secţia Iaşi, actualmente Comisariatul Regional Bacău, secţia judeţeană Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 127/CA din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1303/2004. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1306/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
