ICCJ. Decizia nr. 1306/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1306/2004
Dosar nr. 2435/2003
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 12 iunie 2003, SC U.S. SA a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 361 din 19 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a susţinut că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în mod eronat refuzându-se societăţii, dreptul de deducere la calculul profitului impozabil a unei sume totale de 4.009.355.961 lei.
S-a făcut precizarea că din această sumă, 3.166.895.811 lei reprezintă diferenţa dintre costul de producţie al mărfurilor vândute către toţi clienţii societăţii şi veniturile obţinute de societate din aceste vânzări, în decursul întregului an fiscal 2000. Deci, în mod greşit susţine recurenta, s-a considerat suma de 3.166.895.811 lei, ca o cheltuială, ea trebuind înregistrată ca o pierdere în tranzacţie, deci ca minus de venit. Ca atare, se susţine că această sumă ar trebui dedusă de la cheltuieli.
S-a considerat de recurentă că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile alin. (1) şi (4) ale art. 4 din OG nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, neacceptând deductibilitatea fiscală a sumei de 3.166.895.811 lei reprezentând diferenţa dintre preţul de cost al mărfurilor livrate şi preţul de livrare al acesteia.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 361 din 19 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta SC U.S. SA, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti.
S-a reţinut că reclamanta a efectuat cheltuieli cu preţul de cost al mărfii, mai mari decât preţul de livrare al mărfii. Deoarece a vândut marfa la un preţ mai mic, decât cel de producţie, este evident că nu s-a obţinut o diferenţă nefavorabilă, în sumă de 3.166.895.811 lei.
S-a constatat că în mod eronat societatea reclamantă a înregistrat debitarea contului 658 Alte cheltuieli de exploatare, cu suma de 3.166.895.811 lei reprezentând „Diferenţe de preţ la produse" contul 348.
În legătură cu înregistrarea 658 – 348, expertul contabil a arătat că nu există, că este o invenţie a contabilului societăţii, „o evidentă greşeală de contabilitate".
În baza înregistrărilor eronate sus-citate, societatea a considerat că sunt deductibile, diferenţele de preţ la produse.
Instanţa de fond a considerat corect că suma sus-citată, de 3.166.895.811 lei, nu este deductibilă fiscal, conform art. 4 pct. 4 din OG nr. 70/1994.
Cât priveşte 106.697.402 lei, compusă din 70.433.974 lei reprezentând cheltuielile cu utilităţile, curent electric, telefon şi 36.263.425 lei reprezentând chiria pentru apartamentul închiriat de societate, în temeiul art. 4 alin. (6) lit. j) din cap. 2 al HG nr. 402/2000, reprezentându-se documente justificative, instanţa de fond le-a considerat cheltuieli nedeductibile fiscal.
Recursul declarat este neîntemeiat, întrucât sentinţa atacată este legală şi temeinică, astfel că va fi respins.
Societatea a procedat greşit la debitarea contului 658 „Alte cheltuieli de exploatare" [aşa cum a stabilit şi expertiza tehnică efectuată], cu diferenţa în sumă de 3.166.895.811 lei.
Potrivit art. 68 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 704/1993, preţurile la bunurile ieşite din patrimoniu „se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie".
Faptul că societatea SC U.S. SA Bucureşti a efectuat cheltuieli cu preţul de cost al mărfii mai mari decât preţul de livrare, neobţinând venit, ci dimpotrivă, o diferenţă nefavorabilă, în sumă de 3.166.895.811 lei, nu înseamnă că această sumă este deductibilă fiscal. De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi Ministerul Finanţelor, prin adresa nr. 266.358 din 29 octombrie 2001.
Aşa fiind, recursul fiind neîntemeiat, conform art. 312145 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC U.S. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 361 din 19 martie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1305/2004. Contencios. Recurs anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1307/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
