ICCJ. Decizia nr. 1445/2004. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi - Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1445/2004
Dosar nr. 976/2003
Şedinţa publică din 16 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia introdusă la Tribunalul Suceava, secţia civilă, contestatorul R.F., în calitate de administrator al Complexului V. Vatra Dornei, a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 219 din 4 iunie 2001, emisă de SC D. SA Târgu Mureş, ca urmare a actelor de constatare nr. 6043 din 23 mai 2002 şi nr. 6148 din 24 mai 2001, prin care s-a stabilit în sarcina sa, un prejudiciu în valoare de 74.095.887 lei (66.500.00 lei reprezentând sumă neîncasată ca urmare a prestării unor servicii de cazare, pentru care nu s-au eliberat chitanţe de plată şi 7.595.887 lei reprezentând lipsă în gestiunea unor obiecte de inventar, mărfuri alimentare şi băuturi alcoolice).
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 288 din 24 septembrie 2001, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Judeţene Mureş.
Prin sentinţa nr. 29 din 23 mai 2002, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Mureş a admis contestaţia formulată, a anulat integral Decizia de imputare nr. 219 din 4 iunie 2001 şi a respins excepţia invocată de contestatorul R.F.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa jurisdicţională a reţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte veniturile nerealizate din activitatea hotelieră, prejudiciul nu are un caracter cert, deoarece din evidenţele scriptice nu a rezultat cazarea unor persoane ce pot fi identificate în registrul oficial de evidenţă al unităţii, iar pentru a fi stabilită răspunderea materială, se impunea existenţa unor documente justificative din punct de vedere financiar-contabil. În legătură cu lipsa unor obiecte de inventar, mărfuri alimentare şi băuturi alcoolice, s-a apreciat că nu există culpa contestatorului, în lipsa condiţiilor de depozitare corespunzătoare, faţă de care nu operează prezumţia de culpă a gestionarului.
De asemenea, instanţa a mai reţinut şi faptul că Decizia de imputare nu este motivată şi a respins şi excepţia cu privire la nulitatea deciziei de imputare, deoarece în cauză, actul de imputaţie poate fi contestat în condiţiile prevederilor art. 172 alin. (3) C. muncii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Judeţeană Mureş, care a considerat sentinţa, nelegală şi netemeinică, întrucât în cauză există elementele răspunderii materiale şi pentru că sunt incidente dispoziţiile H.C.M. nr. 2230/1969.
Totodată, împotriva sentinţei a declarat recurs jurisdicţional şi SC D.N. SA Târgu Mureş, care a arătat că fostul administrator şi gestionar al Complexului V. Vatra Dornei, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, fapt ce a condus la crearea unui prejudiciu real şi cert, care s-a evidenţiat pe de o parte, în neînregistrarea şi neîncasarea veniturilor din activitatea hotelieră, iar pe de altă parte, în lipsurile constatate cu ocazia inventarierii.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, examinând actele şi lucrările dosarului, s-a pronunţat prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2003, în sensul admiterii recursurilor jurisdicţionale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa jurisdicţională a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de fond, necesare pentru răspunderea materială, în sensul dispoziţiilor legale.
Totodată, s-a mai reţinut, că susţinerile contestatorului cu privire la existenţa lipsurilor efective din gestiune nu pot fi primite, întrucât acesta avea obligaţii stricte şi îndatoriri şi pe care într-o astfel de situaţie trebuia să le respecte, conform prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 şi art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi d) şi alin. (2) din H.C.M. nr. 2230/1969, precum şi că Decizia de imputare nr. 219 din 4 iunie 2001, emisă de conducerea SC D.N. SA Târgu Mureş, a fost motivată.
Împotriva soluţiei astfel pronunţată, a declarat recurs contestatorul R.F., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ca motive de casare, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
A mai susţinut că în mod greşit s-a reţinut prin Decizia atacată, că şi-ar fi îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, conform fişei postului, câtă vreme această fişă nu i s-a adus la cunoştinţă şi nu poartă semnătura sa.
Totodată, nu există nici un proces-verbal de primire a gestiunii, la data emiterii deciziei nr. 124/2000, iar faptele reţinute în actele de control reprezintă doar o apreciere subiectivă a organului de control, unitatea nu a probat modul prin care toate bunurile au intrat în gestiunea sa, nefiind depuse listele de inventar iniţiale, conform Legii nr. 22/1969 şi H.C.M. nr. 2230/1969, prejudiciul reţinut în sarcina sa, nefiind real, cert şi actual.
A mai arătat că atâta vreme, cât a existat un angajament de plată din partea sa, nu se mai putea emite şi o decizie de imputare, deoarece s-ar angaja o dublă răspundere.
Totodată, instanţa nu a luat în considerare adresa nr. 6043 din 23 mai 2001, emisă de SC D. SA, care menţionează că „toate rapoartele de gestiune privind cazarea, corespund cu sumele înscrise în registrele de casă".
Recursul este nefondat.
Nu pot fi reţinute motivele de casare invocate de recurent, astfel că soluţia pronunţată apare legală şi temeinică.
Astfel, recurentul a fost încadrat în muncă, în calitate de administrator cu gestiune la Complexul V. Vatra Dornei, aparţinând SC D.N. SA Târgu Mureş, iar în atribuţiile sale de serviciu au intrat, printre altele, următoarele sarcini: întocmirea periodică a necesarului de materiale, verificarea sub aspect cantitativ şi calitativ a produselor comandate şi a livrării în termen a acestora, evidenţa şi buna gestionare a mijloacelor fixe, profitabilitatea unităţii, urmărirea şi răspunderea cu privire la încasarea la timp a serviciilor prestate de către terţi, urmărirea respectării normelor hoteliere, conform prevederilor specifice cazării.
Aceste îndatoriri de serviciu neîndeplinite corespunzător de către recurent, evidenţiate atât în neînregistrarea şi în neîncasarea veniturilor din activitatea hotelieră, cât şi a lipsurilor din gestiune, au avut drept rezultat prejudiciul înregistrat.
În acest fel nu poate fi reţinut motivul de recurs invocat, cu privire la necunoaşterea fişei postului, cât timp regulile şi regulamentul de cazare este clar.
Sub aspectul stabilirii faptei şi caracterului ilicit al acesteia, procesul-verbal întocmit de către organele de control şi revizie ale SC D.N. SA constituie probă pentru constatarea lipsurilor din gestiune. Acest act de constatare constituie din punct de vedere juridic, dovada şi totodată, probatoriul pe baza căruia a fost emisă Decizia de imputare, astfel încât nu poate fi reţinută susţinerea recurentului, că faptele prezentate reprezintă doar o apreciere subiectivă.
Totodată, prejudiciul cauzat are caracter material, efectiv, direct, real şi cert, deoarece acesta a adus atingere patrimoniului SC D.N. SA Târgu Mureş, a cuprins numai paguba efectivă, nu şi beneficiul nerealizat, a fost produs în mod nemijlocit prin activitatea recurentului, cuprinde valoare contabilă lipsă şi este neîndoielnic, deoarece corespunde lipsei efectiv constatate. Din actele şi documentele anexate cauzei rezultă că în ceea ce priveşte prejudiciul, s-a ţinut seama de toate detaliile obiective şi au fost efectuate scăzămintele legale corespunzătoare, în funcţie de situaţia de fapt constatată.
Susţinerile recurentului, cu privire la existenţa lipsurilor efective din gestiune, nu pot fi reţinute, întrucât acesta avea obligaţii stricte şi îndatoriri pe care într-o astfel de situaţie, trebuia să le respecte conform prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 şi art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi d) şi alin. (2) din H.C.M. nr. 2230/1969. De altfel, Angajamentul de plată înregistrat sub nr. 6403 din 30 mai 2001 (neatacat prin contestaţie) constituie o dovadă a asumării răspunderii de către recurent, pentru pagubele constatate.
În ceea ce priveşte Decizia de imputare nr. 219 din 4 iunie 2001, emisă de conducerea SC D.N. SA Târgu Mureş, se constată că aceasta este motivată, fiind făcută precizarea că „R.F., având funcţia de administrator şi locul de muncă la Complexul V. Vatra Dornei, a gestionat defectuos activitatea la Complexul V. Vatra Dornei". De asemenea, în actul de imputaţie se fac referiri la data producerii pagubei, la cuantumul total al pagubei, la apărările formulate de recurent şi motivul înlăturării acestora, aşa cum judicios a reţinut instanţa jurisdicţională.
În consecinţă, hotărârea atacată este temeinică şi legală, în raport cu care recursul se priveşte ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.F. împotriva deciziei nr. 22 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1433/2004. Contencios. Recur refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1456/2004. Contencios. Anulare viza de iesire... → |
|---|
