ICCJ. Decizia nr. 1565/2004. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1565/2004
Dosar nr. 3239/2003
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 martie 2002, reclamantul P.L. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Industriei şi Resurselor, în prezent Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC E. SA Bucureşti, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 5787 din 27 iulie 2000, emis de primul pârât, în favoarea SC E. SA, pentru suprafaţa de 8256 mp, situată în municipiul Suceava, str. Ştefăniţă Vodă, şi recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra acestui teren.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că terenul cuprins în certificatul contestat, a aparţinut autorului său, fiind donat statului, sub condiţia amenajării unui muzeu în aer liber, pe o suprafaţă de 414 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 344 din 2 aprilie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 29/1990, judecarea acţiunilor în baza art. 1 din această lege, este de competenţa tribunalului judeţean sau al municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 3618 din 26 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, s-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, cu motivarea că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, au fost greşit interpretate, reclamantul putând renunţa la facilitatea creată prin lege şi introduce acţiune la instanţa, în raza căreia îşi are sediul pârâtul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, soluţionând cauza în fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 801 din 3 iunie 2003, a respins ca neîntemeiată, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, reclamantul nefăcând dovada că este proprietar în temeiul unui titlu valabil, iar certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe care îl contestă, a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv HG nr. 834/1991.
A mai reţinut că susţinerile reclamantului, vizând donaţia făcută Statului român, care nu şi-a produs efectele şi nelegalitatea deciziei nr. 293/1975 a Consiliului Popular al judeţului Suceava, prin care s-a trecut în administrarea I.R.E. Suceava, suprafaţa de 5200 mp teren, deşi statul nu avea un titlu valabil, sunt aspecte ce nu pot fi lămurite pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva sentinţei, reclamantul P.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, respingând probele solicitate de reclamant pentru dovedirea dreptului său de proprietate, respectiv interogatoriu şi expertiză.
- Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, când reţine că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea prevederilor Legii nr. 15/1990 şi a HG nr. 834/1991.
- Curtea de apel a schimbat natura juridică şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al cererii, reţinând greşit că expertiza solicitată era menită a face dovada existenţei dreptului de proprietate, când, în realitate, se urmărea confirmarea, prin părerea unui specialist, a încălcării prevederilor HG nr. 834/1991, ale Legii nr. 15/1990 şi ale altor dispoziţii legale incidente cauzei.
- Instanţa a aplicat greşit legea, pronunţând o hotărâre lipsită de temei legal, reţinând că reclamantul nu a făcut dovada unui drept recunoscut de lege.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu motivele dezvoltate în cererea de recurs, cu actele dosarului şi cu normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este întemeiat, în sensul şi pentru considerentele ce urmează:
Reclamantul P.L. a solicitat prin cererea introductivă de instanţă, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 5787 emis la 27 iulie 2000 de Ministerul Industriei şi Resurselor, în favoarea SC E. SA, pentru o suprafaţă de 8256 mp teren, situat în municipiul Suceava, str. Ştefăniţă Vodă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că terenul în discuţie a fost proprietatea autorilor săi şi, cu toate că a fost moştenit de reclamant în temeiul certificatelor de moştenitor nr. 227/1998 şi nr. 544/1994 şi intabulat pe numele proprietarilor, a fost ocupat abuziv de stat, prin instituţiile sale, ajungând nelegal în proprietatea pârâtei SC E. SA Bucureşti.
Reclamantul a precizat că autorul său, P.A., a donat Statului român, sub condiţia amenajării unui muzeu în aer liber, suprafaţa de 414 mp, situată în str. Ştrandului, actuala str. Luca Arbore, însă muzeul nu a fost înfiinţat, astfel că scopul pentru care donaţia a fost făcută, nu s-a îndeplinit.
A precizat, totodată, că, deşi dispunea doar de 414 mp, statul, prin Decizia nr. 293/1975 a Consiliului Popular Suceava, a dat în administrarea I.R.E., suprafaţa de 5200 mp.
A menţionat că cererea pe care a formulat-o în temeiul Legii nr. 18/1991, nu a avut finalitate favorabilă şi, deşi Decizia nr. 293/1975 a Consiliului Popular Suceava nu a avut putere juridică, s-a emis certificatul de atestare a cărui anulare se solicită prin acţiunea de faţă.
A considerat că, chiar dacă s-ar admite că suprafaţa de 414 mp era proprietatea statului, restul terenului a fost ocupat abuziv, iar actul contestat acoperă această ilegalitate.
A arătat că prin răspunsul la plângerea prealabilă, autoritatea emitentă a certificatului i-a făcut cunoscut că actul a intrat în circuitul civil.
Reclamantul a apreciat că intabularea terenului şi a construcţiei sunt nelegale, atâta vreme, cât terenul afectat de construcţii şi amenajări intră sub incidenţa art. 5 din Legea nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001.
Prin acţiune, reclamantul a pretins, deci, că emiterea certificatului de atestare, a cărui anulare o solicită, îi nesocoteşte dreptul de proprietate asupra terenului dobândit prin moştenire.
Se constată, însă, că faţă de susţinerile părţilor şi actele dosarului, probele administrate în cauză, sunt contradictorii şi insuficiente pentru a fundamenta concluziile primei instanţe în legătură cu dreptul reclamantului şi/sau al pârâtei asupra terenului în litigiu.
Astfel, se reţine că la dosarul cauzei se află două coli de carte funciară cu privire la acelaşi teren, care nu au fost contestate, împrejurare în care se impune efectuarea unei verificări privind situaţia fiecărei parcele înscrise în cele două extrase de carte funciară; clarificarea situaţiei terenului în litigiu, dacă acesta este inclus în suprafaţa de teren intabulată pe numele autorilor reclamantului, dacă este cuprins în perimetrul celor 8256 mp înscrişi în certificatul de atestare contestat de reclamant; dacă pe foaia cadastrală s-au mai făcut ulterior menţiuni.
În cauză nu s-a făcut dovada datei transcrierii realizate de pârâtă; din actele aflate la dosar nu rezultă care anume parcele au fost transcrise şi dacă acestea se identifică cu terenul care a aparţinut autorului reclamantului.
Se impune verificarea situaţiei terenului din perioada când susţine reclamantul că a dobândit dreptul de proprietate şi, de asemenea, a aspectelor legate de actul de donaţie.
Pentru clarificarea celor arătate, ca şi a altora utile justei soluţionări a cauzei, urmează a se dispune efectuarea unei expertize tehnice topografice.
De asemenea, instanţa de trimitere va verifica legalitatea emiterii certificatului de atestare în litigiu, în raport cu dispoziţiile HG nr. 834/1991.
Numai după administrarea unui probatoriu complet şi convingător, se va putea aprecia justeţea susţinerilor făcute de părţi şi implicit, legalitatea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat de reclamant.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.L. împotriva sentinţei civile nr. 801 din 3 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1563/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1566/2004. Contencios. Declinare de competenta... → |
|---|
