ICCJ. Decizia nr. 1566/2004. Contencios. Declinare de competenta (anulare ordonanta C.N.V.M.). Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1566/2004
Dosar nr. 2887/2003
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 aprilie 2003, SC R.I. SA Bucureşti a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea ordonanţei nr. 321 din 12 noiembrie 2002, rectificată prin ordonanţa nr. 377 din 23 decembrie 2002, prin care societatea a fost sancţionată cu amendă de 61.650.000 lei, pentru încălcarea art. 41 pct. 1 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1998.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că amenda i-a fost aplicată pentru transmiterea cu o întârziere de 15 zile, a raportării situaţiei capitalului net minim şi a gradului de îndatorare pe luna septembrie 2002.
Reclamanta a mai arătat că întârzierea s-a datorat afectării cu un virus electronic a bazei de date, neputând fi comunicate informaţii stocate în format electronic.
Sesizată cu soluţionarea cererii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că sunt aplicabile prevederile art. 7 din OUG nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 514/2002.
Examinând legalitatea învestirii sale cu soluţionarea prezentei cauze, Curtea va constata că a fost greşit sesizată, prin declinare de competenţă, în raport cu obiectul litigiului, competenţa materială aparţinând Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Astfel, reclamanta a sesizat instanţa, solicitând anularea actului prin care a fost sancţionată contravenţional cu amendă, temeiurile de drept invocate de C.N.V.M., în cuprinsul ordonanţelor nr. 321 şi respectiv nr. 377(de rectificare), fiind prevederile art. 2, art. 7 alin. (1) şi (4) şi art. 9 alin. (2) din OUG nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002 şi respectiv, art. 41 pct. 1 şi art. 54 din Regulamentul nr. 3/1998, modificat şi completat prin Regulamentul nr. 1/2001.
OUG nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., prevede în art. 7, prerogativele şi categoriile de acte ce pot fi adoptate de această autoritate publică, în alin. (6) fiind menţionată categoria actelor privind interpretarea oficială a tuturor normelor juridice emise de C.N.V.M., aplicabile entităţilor reglementate şi supravegheate.
Acelaşi text de lege, art. 7, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 514/2002, prevede expres la alin. (7), doar calea de atac împotriva actelor individuale emise de C.N.V.M., cu privire la interpretările arătate în alineatul precedent, care pot fi atacate cu recurs la secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin actul contestat în cauza de faţă nu s-a realizat de către pârâtă, o interpretare oficială a unor reglementări emise de C.N.V.M., ci s-a dispus sancţionarea contravenţională a reclamantei.
În aceste împrejurări, dispoziţiile art. 7 alin. (7) din OUG nr. 25/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 514/2002, care prevăd competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în judecarea recursurilor, nu sunt aplicabile.
Întrucât nici acest act normativ, nici OUG nr. 28/2002 sau Legea nr. 525/2002, de aprobare a ordonanţei, nu cuprind dispoziţii speciale în materia căilor de atac formulate împotriva celorlalte acte emise de C.N.V.M. - decizii, ordonanţe, atestate, avize - devin aplicabile prevederile de drept comun în materia contravenţiilor sau a contenciosului administrativ.
Dreptul comun în materia regimului juridic al contravenţiilor îl constituie OG nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Prevederile acestui act normativ sunt aplicabile şi în cazul sancţiunilor contravenţionale, cu amendă dispuse de C.N.V.M., OUG nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, prevăzând expres că nu se aplică doar dispoziţiile art. 28 şi 29 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, plângerea împotriva sancţiunii contravenţionale este de competenţa judecătoriei, în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
În consecinţă, având în vedere sediul societăţii reclamante, Curtea va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite recursul declarat de SC R.I. SA Bucureşti împotriva ordonanţei nr. 321 din 12 noiembrie 2003 a C.N.V.M., spre competentă soluţionare, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1565/2004. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1567/2004. Contencios. Declinare de... → |
|---|
