ICCJ. Decizia nr. 1551/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr.309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1551/2004
Dosar nr. 4345/2003
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 mai 2003, reclamantul D.I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, să se anuleze hotărârea nr. 753/2003 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care se constată că perioada 24 decembrie 1957 – 20 decembrie 1959 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a efectuat stagiul militar la construcţii căi ferate.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa 193/F din 16 septembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 753/2003 şi a obligat pârâta la emiterea unei hotărâri în care să se constate că perioada 24 decembrie 1957 – 20 decembrie 1959 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că reclamantul a efectuat stagiul militar în calitate de muncitor, astfel că nu poate fi exceptat de la recunoaşterea drepturilor acordate prin Legea 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, criticând hotărârea, ca fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Recursul este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.
Din livretul militar rezultă că reclamantul a fost încorporat la U.M. 01772, nefiind nici o dovadă care să ateste că a fost efectuat stagiul militar în cadrul detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, fiind lăsat la vatră, cu gradul de fruntaş.
În raport cu aceste constatări, sentinţa instanţei de fond se reţine a fi pronunţată cu aplicarea greşită a legii, iar în consecinţă, Înalta Curte de Casaţie va admite recursul, se va casa sentinţa, iar în fond, se va respinge acţiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 193/F din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul D.I.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1550/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1553/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
