ICCJ. Decizia nr. 1586/2004. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1586/2004
Dosar nr. 3051/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România, anularea deciziei nr. 8523 din 15 decembrie 2001, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, precum şi obligarea aceleiaşi pârâte, la plata sumei de 250.000.000 lei, cu titlu de daune morale şi a cheltuielilor de judecată.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, deşi îndeplinea toate condiţiile legale pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, totuşi pârâta i-a refuzat în mod nelegal acordarea drepturilor sale, bazând-se pe opoziţia avocatului care a întocmit referatul administrativ aspra activităţii şi persoanei solicitantului, referat conţinând afirmaţii în afara condiţiilor impuse de actul normativ.
A invocat în drept, dispoziţiile art. 1 şi 5 din Legea nr. 29/1990, Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat.
În cauză, Baroul Braşov a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei, susţinând că actele emise de Uniunea Avocaţilor din România nu pot fi atacate potrivit procedurii instituite prin Legea nr. 29/1990, iar Consiliul Uniunii nu are calitate procesuală pasivă.
Prin sentinţa civilă nr. 46/F/2002, Curtea de Apel Braşov a admis cererea de intervenţie, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Uniunii Avocaţilor din România şi a respins acţiunea.
Hotărârea a fost casată, cu trimiterea spre rejudecarea fondului cauzei, prin Decizia nr. 658/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, statuându-se asupra faptului că pricina urmează a fi judecată în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România.
În fond după casare, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 103/F din 20 mai 2003, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România.
A respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei, formulată de Baroul Braşov.
A anulat Decizia nr. 8523 din 15 decembrie 2001, a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România şi Decizia nr. 1199 din 13 octombrie 2001 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaţilor din România şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care reclamantul să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.
A respins cererea pentru acordarea daunelor morale.
A obligat pârâta să plătească reclamantului, suma de 53.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a îndeplinit condiţiile de primire în avocatură, cu scutire de examen, aşa cum sunt prevăzute de art. 11 - 16 din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Cu privire la elementul de oportunitate clădit pe sintagma „poate fi primit în profesie", a reţinut că nu poate fi reţinut, întrucât ar conferi pârâtului, un drept discreţionar, ceea ce ar conduce la încălcarea principiului constituţional al egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii.
Cu privire la actele depuse în apărare de Uniunea Avocaţilor din România, instanţa a apreciat că aceste probe sunt contrazise de actele depuse de către reclamant, care probează activităţile pe care le-a desfăşurat în funcţia de consilier juridic în cadrul Primăriei Braşov, iar lipsa deontologiei profesionale în lipsa unor dovezi concrete nu poate constitui motiv de respingere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recurenta Uniunea Avocaţilor din România, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere că investigarea aspectelor de ordin moral se află în limitele de legalitate şi că acest demers este obligatoriu.
În perspectiva exercitării profesiunii, se ştie că avocatul va fi ţinut şi de îndeplinirea unor datorii de ordin moral şi deontologic, aflate şi în reglementarea Statutului profesiei de avocat, la ale cărei norme Legea nr. 51/1995 face frecvent trimitere.
A mai arătat că prin art. 29 din statut, este reglementată procedura de primire în profesie, fie pe baza dreptului dobândit în condiţiile art. 16 alin. (1) sau a îndeplinirii prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Astfel, un avocat raportor va efectua investigaţiile necesare „cu privire la moralitatea şi demnitatea solicitantului".
La luarea deciziei de respingere a cererii reclamantului au fost avute în vedere tocmai acele aspecte care ţin de conduita sa, astfel că nu poate fi reţinut caracterul abuziv şi discreţionar al măsurii dispuse.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen organizat conform prevederilor acestei legi şi a statutului profesiei.
Prin art. 16 alin. (2) lit. a), b) şi c) din aceiaşi lege se stabileşte că poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, titularul diplomei de doctor în drept, licenţiatul unei facultăţi de drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licenţă solicită înscrierea ca avocat stagiar, precum şi cel care înainte de solicitarea înscrierii în profesia de avocat, a fost judecător, procuror sau notar, timp de cel puţin 4 ani.
Din redactarea textelor de mai sus rezultă că numai promovarea examenului dă naştere dreptului de a fi primit în profesia de avocat, în timp ce pentru persoana aflată într-una din situaţiile prevăzute în art. 16 alin. (2) lit. a) b) şi c), legea nu stabileşte un drept ce prevede posibilitatea de a fi primită în profesie, fără a mai supusă examinării, urmând, însă, ca organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor din România să decidă, pentru fiecare caz în parte, dacă acordă sau nu, solicitantului, scutire de examen.
Totodată, Statutul profesiei de avocat, prin art. 5, stabileşte că toate cazurile de primire în profesie, cu scutire de examen, sunt soluţionate individual, urmând procedura avizării de către Barou şi a acordării scutirii de examen de către Comisia Permanentă.
Prin urmare, Statutul profesiei de avocat instituie obligativitatea avizului prealabil al baroului la care se solicită înscrierea, pentru acordarea scutirii de examen urmând a se avea în vedere acest aviz.
În cauză însă, pentru reclamantul S.I., avizul acordat de Baroul Braşov a fost negativ, motivat de comportament necorespunzător, jigniri şi invective la adresa colegilor adversari şi pregătire profesională slabă.
Procedura primirii în profesie, reglementată de art. 29 din Statutul profesiei de avocat, instituie raportul prezentat de un avocat raportor care va efectua investigaţiile necesare cu privire la moralitatea şi demnitatea solicitantului, în baza dispoziţiilor art. 28 din statut, iar în cazul reclamantului a fost înregistrată opoziţia avocatului consilier M.I.
În concluzie, avizul negativ şi Decizia de respingere a cererii privind primirea în avocatură, cu scutire de examen, au avut la bază aspectele negative privitoare la moralitatea şi demnitatea solicitantului, reprezentând condiţii de ordin obiectiv.
Din acest motiv nu poate fi reţinut caracterul abuziv şi discreţionar al măsurii dispuse de pârât, instanţa având a cenzura deciziile Comisiei Permanente şi ale Consiliului Uniunii Avocaţilor din România, numai sub aspectul menţionat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România, reprezentată de Baroul Braşov şi de Baroul Braşov, în nume propriu, împotriva sentinţei civile nr. 103/F din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată şi admite cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei, formulată de Baroul Braşov.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2004. Contencios. Anulare Ordin M.J.... | ICCJ. Decizia nr. 1588/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
