ICCJ. Decizia nr. 1593/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1593/2004
Dosar nr. 4412/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul S.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 6960 din 22 august 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi, având, în consecinţă, calitatea de persoană refugiată.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 398/CA-P din 6 octombrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.T., a anulat hotărârea invocată şi a dispus obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că, fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, reclamantul beneficiază de aceleaşi drepturi, în considerarea dispoziţiilor art. 100 C. fam. şi ale art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, care exclud alt domiciliu pentru minori, decât cel al părinţilor săi.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând în esenţă că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, precum şi ale art. 1 şi 2 din HG nr. 127/2002, prevăd în mod expres şi limitativ categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, reclamantul neregăsindu-se în vreuna din ele.
Recursul este nefondat.
Este incontestabil că reclamantul S.T., fiul lui S.G. şi T.M., s-a născut la data de 30 octombrie 1942, în localitatea Rădăuţi, localitatea în care părinţii săi au fost strămutaţi încă din anul 1941, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 398/CA/2003-P din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1596/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
