ICCJ. Decizia nr. 1673/2004. Contencios. La încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1673/2004
Dosar nr. 4715/2003
Şedinţa publică din 29 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin încheierea de şedinţă din 1 octombrie 2003, a admis cererea formulată de reclamantul C.P.; a suspendat executarea Ordinului nr. 109 din 16 iulie 2003, emis de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, până la soluţionarea cauzei.
S-a reţinut că în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, întrucât reclamantul nu mai are acces la gratuităţile privind medicamentele, transportul, potrivit Legii nr. 42/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, susţinând, în esenţă, că nu sunt întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru a fi suspendată executarea Ordinului nr. 109/2003.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea acţiunii.
În cauză, nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate şi la iminenţa pagubei.
Astfel, prin Ordinul nr. 109 din 16 iulie 2003, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a dispus încetarea raportului de serviciu, prin eliberarea din funcţia publică, a reclamantului C.P., începând cu 16 august 2003.
Or, motivarea instanţei că reclamantul nu mai are acces la gratuităţile privind medicamentele şi transportul, potrivit Legii nr. 42/1990, nu sunt de natură a justifica existenţa celor două cerinţe esenţiale ale art. 9 din Legea nr. 29/1990, aşa cum greşit a reţinut.
Evident, în condiţiile date în care nici din încheiere şi nici din actele dosarului nu rezultă existenţa cerinţelor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică.
Faţă de cele expuse, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casată încheierea şi pe fond respinsă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, împotriva încheierii de suspendare din 1 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 2500/2003.
Casează încheierea atacată şi pe fond, respinge cererea formulată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1672/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1681/2004. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
